Maxima zilei (XV) Summer Love in 2011!?

„Pasiunea este o febra a mintii care ne lasa istoviti.” William Pen

Dupa cum am mai povestit de cel putin zece ori pana acum, pasiunea mea pentru blogging a debutat spectaculos, vijelios si promitator la inceputul anului 2007. In curand se vor implini 4 anisori in online, timp in care am iubit, am plans, am sperat mai mult decat intr-o viata de om. As putea s-o compar cu un foc mistuitor, care incendiaza totul in calea sa, care te subjuga,  te orbeste cu flacara sa impetuoasa, salbatica, chinuitoare, iti cotropeste simturile si vointa, te fascineaza si te macina pana cand te epuizeaza complet si te abandoneaza fara regrete intr-un ocean al desertaciunii si tristetii. Ce mai ramane cand flacara pasiunii s-a stins complet? Scrumul, adica inutilitatea, neputinta, deznadejdea. Si indiferenta pentru ceea ce alta data reprezenta chiar viata ta.

Nu as vrea sa se ajunga atat de departe, dar trebuie luata in calcul si posibilitatea aceasta. Totul a pornit de la intrebarea lui Zuzu in legatura cu planurile de viitor ale blogurilor noastre. Imi primul rand imi doresc ca pasiunea mea pentru blogging sa nu se stinga. Ma gandesc ca nu poate tine la infinit si  ar fi trist ca in locul ei sa se instaleze rutina, dusmanul de temut al tuturor activitatilor noastre, ce ar echivala, in acest caz, cu moartea blogului.

Am mai spus si cu alte ocazii, mai presus de orice pentru mine bloggingul inseamna Continuă să citești Maxima zilei (XV) Summer Love in 2011!?

Share

Exista istorie adevarata?

Motto: „Ce este adevarul?”

Pilat, Evanghelia dupa Ioan, 18-38

Exista istorie adevarata?

Neagu Djuvara

Editura Humanitas, 2009

Pe-un picior de plai,

Pe-o gura de rai

Care român nu stie de „Miorita” si, eventual, de formularea lui Lucian Blaga, „spatiul mioritic”? Dar  mai putin cunoscuta insa este inrudirea „Mioritei” cu mitul indoeuropean al dusmaniei intre 3 frati (mit care se regaseste si in folclorul iranian) si ca, de fapt, „Miorita” nu reflecta resemnarea in fata mortii, ci grija de a insoti sufletul mortului „pe celalalt mal”. De când cu „spatiul mioritic”, a trecut aproape total in uitare critica extrem de taioasa si disperata a lui Dumitru Draghicescu la adresa poporului nostru, consemnata in cartea „Din psihologia poporului român”, scrisa pe la inceputul veacului douazeci. Nu stiu cum se mai preda azi „Miorita” in scoala, am cam pierdut contactul, dar am vaga banuiala ca foarte multe nu s-au schimbat si nu cred ca se discuta despre faptul ca balada respectiva are suficiente conotatii alogene, desi e considerata un fel de cheie de bolta a spiritualitatii românesti.

Pe Neagu Djuvara am avut onoarea sa-l cunosc in urma cu aproape doi ani, la o intrunire a Fundatiei Calea Victoriei. Un om extrem de vioi, care putea discuta relaxat aproape despre orice, cu o limpezime care intriga, având in vedere vârsta. Bineinteles ca subiectul preferat era istoria si ne-a impartasit si noua din teoriile sale cam neortodoxe si iritante in legatura cu istoria României.

Neagu Djuvara a fost intotdeauna, indiferent de circumstante, un om liber si si-a afisat ideile fara sa-i pese pe cine deranjeaza. Cartea „Exista istorie adevarata?” ne lasa, inca din titlu, perplecsi. Pai, daca nici istoria nu mai e sigura, atunci in legatura cu ce anume am mai putea avea convingeri? Autorul se explica: bineinteles ca faptele ramân fapte, dar istoricul nu e arhivar, el trebuie sa le comenteze. Din acest motiv istoricul are datoria sa fie subiectiv. Pentru ca scopul istoriei e acela de a descoperi fapte, intentii, idei si idealuri care, toate, sunt inlauntrul constiintei omenesti, nu in afara ei. Ori „obiectiv” ar insemna ceva care exista in afara constiintei omenesti si independent de ea.

Nu. Istoricul nu trebuie sa fie obiectiv, el trebuie sa fie impartial. Adica sa nu mearga pe unul din cele 4 drumuri ale minciunii: falsul, omisiunea, adăugarea şi interpretarea ocultată sau denaturată. Grea treaba! Continuă să citești Exista istorie adevarata?

Share

Cinci lectii de viata

Se intampla uneori sa ramanem uimiti, ca niste copii mari, atunci cand viata ne da o lectie de viata dureroasa si, de cele mai multe ori, nemeritata!

Nici macar prietenia nu e pe viata!

Investim cate ceva in fiecare persoana care ne sta in jur: fiecare zambet, fiecare amintire si fiecare intamplare inseamna enorm pentru noi. Exista situatii in care viata ne desparte de unii dintre cei pe care ii consideram prieteni pentru totdeauna! Si, de fiecare data cand o relatie de prietenie se va termina, omul respectiv va pleca cu tot ceea ce puteam imparti numai cu el: povestile, glumele si amintirile. Nu e nimic mai chinuitor decat sa vrei sa povestesti ceva unei anumite persoane, care sigur s-ar amuza sau ar intelege, si sa realizezi, chiar in timp ce tastezi numarul de telefon, ca iti va raspunde un om pe care nu-l mai cunosti, nicidecum prietenul de care te legau atat de multe.

S-ar putea sa ti se para greu de acceptat ca putini din oamenii pe care ii ai astazi in jurul tau vor mai fi aici si peste cativa ani. Invata sa creezi relatii durabile, solide si, daca e posibil, renunta la cat mai putini oameni dragi tie!

Nu intotdeauna culegi ce ai semanat!

Indiferent daca le-ai zambit mereu necunoscutilor si copiilor, ai ajutat mereu pe toata lumea si ai avut mai mult grija de cei dragi  decat de tine, exista momente in care viata nu te ia in brate, ci te loveste putin miseleste. Astfel, munca nu iti asigura promovarea certa, asa cum nici momentele grele in care i-ai fost alaturi in trecut nu il impiedica pe el/ea  sa te paraseasca si nici macar viata traita cumpatat nu te fereste de umbra unei boli. Da, cateodata stocul nostru de “karma buna” e plin si, cu toate astea, suntem plezniti cu o incercare pe care nu am putea-o dori nici personajelor negative din filme. Asa-i, viata nu e intotdeauna corecta si este, cu siguranta, imprevizibila.

Cu cat vei invata mai rapid ca nu trebuie sa te astepti sa ti se intample numai lucruri bune sau, si mai grav, numai lucruri negative, ci doar sa iei fiecare zi asa cum ti se prezinta ea, cu atat mai impacat cu tine si cu ceilalti vei fi!

Vor exista oameni care nu te vor suferi!

Asa cum exista oameni cu care te-ai inteles bine din prima clipa, asa exista si oameni care nu te-au putut suferi din primul moment! E dureros de fiecare data sa constati ca exista oameni dispusi sa creada cele mai rele lucruri despre tine fie pentru ca nu te cunosc, fie pentru ca te detesta.

Cea mai importanta lectie este sa inveti sa treci mai departe zambind si sa nu primesti niciuna dintre provocarile celor care asteapta o reactie de la tine. Astfel de situatii nu merita niciun interes din partea ta!

Timpul nu ti-l da nimeni inapoi!

Stiu ca ti-ar placea sa existe un fel prin care sa ne putem lua inapoi tot timpul pe care l-am petrecut asteptand trenuri, autobuze, iubiti si evenimente importante. Dar nici nu merita sa ne enervam din pricina asta. Important este sa investim fiecare moment liber incercand fie sa ne relaxam, fie sa construim legaturi mai puternice cu cei dragi, fie sa evoluam!

Sa vrei mereu “mai mult” nu e intotdeauna bine!

Ti s-a intamplat si tie: in secunda in care ai iesit din magazinul din care ti-ai cumparat obiectul mult visat incepi sa vezi, peste tot, numai modele mai frumoase sau/si mai ieftine. E de ajuns sa ne satisfacem o dorinta pentru ca o alta sa ii ia locul, fara sa ne lase destul timp sa ne bucuram!
Nu vei fi mai fericit daca vei obtine toate lucrurile la care visezi! Concentreaza-te pe ceea ce te bucura acum, nu pe ceea ce te-ar putea face fericit intr-un viitor indepartat!

sursa aici

Share

Au mai zis-o…

“Se poate intâmpla sa gafez. Si, in asemenea cazuri, ma bazez pe un strop de dialectica. Dar, de la sine inteles, mi-am construit afirmatiile in asa fel incât sa am dreptate si in caz contrar”.

Am inceput in acest fel intrucât sunt convins ca exista cel putin doua persoane pe acest blog carora le face o mare placere un citat din Marx. Karl Marx. Pe de alta parte, pasajul respectiv denota o strategie a duelului verbal foarte bine pusa la punct, strategie de care cei de mai jos au considerat ca se pot lipsi. Sa-i ascultam:

1. “Calculatoarele viitorului nu vor cântari mai mult de 1,5 tone” – Popular Mechanics prognozând nemilosul progres al stiintei, 1949

2. “Cred ca exista o piata mondiala pentru, poate, cinci calculatoare” – Thomas Watson, presedinte IBM, 1943

3. “Am calatorit de-a lungul si de-a latul tarii asteia si am vorbit cu cei mai buni oameni si pot sa va asigur ca procesarea datelor este o furie care nu va rezista pâna la sfârsitul anului” – Editorul responsabil cu cartile de afaceri la Salonul de Inventii, 1957

4. “Dar…la ce bun”?” – Un inginer de la Divizia Sistemelor Computerizate Avansate ale IBM, 1968, comentând pe marginea microcipului.

5. “Nu exista vreun motiv pentru care cineva ar vrea un calculator in casa lui” – Ken Olson, presedinte fondator al Digital Equipment Corp., 1977

6. “Acest telefon are prea multe lipsuri pentru a fi considerat in mod serios un mijloc de comunicatii. Dispozitivul nu are in principiu valoare pentru noi” – Comunicat al Western Union, 1876.

7. “Aceasta cutie muzicala fara fir nu are vreo valoare comerciala imaginabila. Cine ar plati pentru un mesaj trimis nimanui anume?” – Asociatii lui David Sarnoff raspunzând solicitarilor pentru a investi in radio in anii 1920

8. “Conceptul e interesant si bine pus la punct, dar pentru a obtine mai mult decât nota 7 ideea trebuie sa fie realizabila” – Un profesor de management de la Universitatea Yale raspunzând hârtiilor lui Fred Smith care propunea un serviciu de livrare peste noapte de incredere (Smith a fondat ulterior Federal Express Corp.)

9. “Cine dracu’ vrea sa auda actorii vorbind?” – HM Warner, Warner Bothers, 1927

10. “Sunt doar bucuros ca va fi Clark Gable care o sa moara de necaz si nu Gary Cooper” – Gary Cooper, pe marginea deciziei de a nu accepta rolul principal din “Pe aripile vântului”…

11. “Nu ne place sunetul lor, iar chitarile nu mai sunt la moda” – Decca Recording Co., respingându-i pe The Beatles, 1962

12. “Masini zburatoare mai grele decât aerul sunt imposibile” – Lord Kelvin, presedintele Societatii Academice Regale, 1895

13. “Asa ca ne-am dus la Atari si am spus: “Mai, noi avem o chestie extraordinara facuta chiar cu câteva din piesele voastre, ce-ati zice daca ne-ati asigura fondurile? Sau, daca nu, oricum vi-l dam. Vrem doar s-o facem. Platiti-ne salariul, venim sa lucram pentru voi. Si au zis nu. Si atunci ne-am dus la Hewlett Packard care au zis; “Mai, n-avem nevoie de voi. N-ati terminat colegiul inca“. – Fondatorul Apple Computers Inc., Steve Jobs, in incercarea de a atrage atentia ui Atari si HP asupra calculatorului personal al lui si al lui Steve Wozniak.

14. “Profesorul Goddard nu cunoaste relatia dintre actiune si reactiune si nici nevoia de a avea ceva mai bun decât un aspirator impotriva caruia sa reactionezi. Se pare ca ii lipsesc cunostintele necesare predate zilnic la liceu” – editorial din 1921 al ziarului New York Times despre revolutionarele idei ale lui Robert Goddard in legatura cu rachetele

15. “Sa foram pentru petrol? Adica sa foram in pamânt pentru a gasi petrol? Esti nebun!” – foratorii pe care Edwin L. Drake a incercat sa-i angajeze pentru a fora pentru petrol in 1859

16. “Avioanele sunt jucarii interesante dar fara valoare militara” – Maresalul Ferdinand Foch, profesor de strategie, Ecole Superieure de Guerre.

17. “Tot ceea ce se poate inventa s-a inventat” – Charles H. Duell, membru al Salonului de Inventii, 1899.

18. “Teoria lui Louis Pasteur cu bacteriile este ridicola fictiune” – Pierre Pachet, profesor de fiziologie la Toulouse, 1872

Nota: toti cei despre care se face vorbire in exemplele de mai sus erau specialisti in domeniile lor sau macar nu erau novici. Nu sunt niste vorbe aruncate la intâmplare de oameni care nu se pricep, chiar daca, la prima vedere, asa pare sa fie. Totusi, cu putine si laudabile exceptii,  nu s-au abtinut sa dea verdicte si n-au avut minima decenta de a-si lasa o cale de retragere.

Concluzie gresita: daca asemenea oameni au putut sa zica asemenea baliverne, atunci si noi putem!

Concluzie corecta: n-ar fi rau sa ne abtinem de la verdicte si judecati categorice, pentru ca nu se stie niciodata când natura perversa ni le intoarce impotriva noastra. Am patit-o si eu de multe ori, ati patit-o si voi probabil. Si au patit-o si unii din cunoscutii nostri….

Bine bine, veti zice, dar cum ramâne cu principiile in acest caz? Pai, cam asa: „Am principii de fier. Daca ele nu va sunt pe plac, mai am si altele”. A zis-o Marx. Groucho Marx….

Share

Opriti blogosfera, vreau sa cobor!

Mi-am permis s-o parafrazez pe Orry, pentru ca titlul blogului ei se potriveste perfect cu ceea ce simt eu de foarte mult timp, iar adaptat astfel, este relevant pentru situatia in care ma aflu de cand am fost nevoita sa iau fraiele in mana si sa ma ocup cu adevarat de propriul meu blog. Un blog pe care nu l-am dorit niciodata, pentru ca eram constienta ca nu sunt in stare sa-l tin. Cel putin nu la standardele visate de mine. Nu sunt genul care se complace in mediocritate, sunt o perfectionista si sunt si foarte orgolioasa, dar totodata imi cunosc bine limitele. Un blog presupune insa dorinta de a impartasi cu ceilalti gandurile, ideile, framantarile tale. Presupune comunicare, deschidere, talent si pasiune pentru scris, viata ta devenind in timp o carte deschisa in mainile celorlalti. Ori toate astea-mi sunt straine mie, eu fiind o introvertita prin excelenta, o persoana case-si apara cu dintii intimitatea. Cu toate ca uneori exista momente cand tare as avea nevoie sa-mi descarc sufletul, sa-mi exprim frustrarile pe o pagina de blog si eventual sa inchid pentru comentarii. :) Dar nu pot s-o fac, pentru asta imi trebuie o noua blogosfera, unde sa nu ma cunoasca nimeni, unde sa fiu sigura ca nu ma gaseste nimeni din trecut, unde sa nu fiu judecata sau sa-mi fie rastalmacite cuvintele. Initial am deschis blogul din plictiseala, dorind sa-l tin exclusiv pentru materialele mele geografice. Scriam in alta parte si ma simtem excelent acolo, nu aveam de gand ca devin bloggerita, rolul de postatoare ma prindea de minune. Sincer, credeam ca voi imbatrani pe acel blog. Ce naiva… Viata avea insa alte planuri pentru mine, si iata-ma aici, in situatia de a scrie eu articole, lucru pe care-l refuzam cu inversunare in trecut, de fiecare data cand imi era propus. Asadar, cand visez cu ochii deschisi, visez la o noua blogosfera(a nu se intelege ca ma deranjeaza noile persoane pe care le-am cunoscut, dimpotriva), la mine fara trecut, la mine fara mii de regrete, la libertatea de a spune ce-mi trece prin cap fara teama ca cineva care ma cunoaste foarte bine sa ma citeasca, sa ma judece si sa-mi dea eventual replica. Nu vreau sa uit trecutul, pentru ca imi este imposibil, vreau ca el sa nu existe!

Share

An unexpected award


N-as fi crezut niciodata! Viata iti ofera atatea surprize incat uneori te uiti buimac in jurul tau, astepti ceva timp sa-ti revii si apoi te intrebi: cum e posibil sa ma insel atat de mult in privinta oamenilor, oare ce-mi mai rezerva viitorul? Atunci cand esti convins ca le stii pe toate si le-ai vazut pe toate, viata tine mortis sa-ti demonstreze contrariul. Dupa trei ani de blogging intensiv printre masculi feroce, alungata fiind cu pietre din “Paradis”, am aterizat recent intr-un coltisor feeric de blogosfera, intalnind aici oameni deosebiti, calzi, prietenosi. Este vorba de fapt de cateva tinere fete, care formeaza(din cate am observat) un grup tare vesel si unit. Daca mi-ar fi spus cineva acum doua luni ca voi scrie acest articol, ca intr-o secunda se pot sterge cu buretele 3 ani din viata, ca ma voi afla aici, ca voi primi un premiu atat de special si de frumos de la Chocolate Follie si de la Loryloo , i-as fi spus ca delireaza, ca e nebun. Le multumesc cu acesta ocazie si voi premia si eu la randul meu cateva persoane dragi: Dragos FRD( din pacate nu are blog), Mihai Arsene(nici el) prietenii mei vechi, care nu m-au uitat, Loryloo, Chocolate Follie , Grapefruits , Orry , addicted ,KirstDay , Cristina , DianaEmma , Copila , Ioana , Danny, Razvan Pascu si Daniel Rosca.
Asadar, am urmat toti pasii necesari: am postat premiul, am scris din partea cui este premiul, am oferit premiul la 12 prieteni, am afisat linkul lor, le-am dat de stire printr-un comentariu pe blogul lor si mi-a mai ramas sa fac o lista cu 10 lucruri care-mi plac:
1. Sa iubesc si sa fiu iubita
2. Sa am prietenii alaturi de mine tot timpul
3. Insulele exotice; Bora-Bora is my fav. I like also: I-le Seychelles, Maldive, Comore, Hawaii, Cuba, Bahamas, Aruba, Antigua, Anguilla, St. Lucia, St. Vincent si Grenadine, Trinidad Tobago, Dominica, Creta, Santorini, Rhodos, Zakynthos, Tahiti, Tenerife, Fuerteventura, Bali
4. Elvetia, Belgia, Spania, Grecia, Olanda, Finlanda, Suedia, Danemarca, Franta, Italia, Austria, Croatia, Norvegia,  etc.
5. Shopping-ul – la inceput il privesc ca pe o forma de terapie, o modalitate de destindere, sentimentul de bucurie si implinire trece insa extrem de repede dupa ce constat ca am ramas fara niciun ban, in locul sau instalandu-se nelinistea si ingrijorarea  :P
6. Cascadele; Iguazu-my fav, a se vedea headerul.
7. Hainele, cosmeticele, bijuteriile
8. Sinceritatea
9. Oamenii buni
10. Cafeaua- black

Share