Unii preferă începuturile. Poate pentru că sunt fresh, ofertante, promițătoare. Alții adoră desfășurarea evenimentelor, cuprinsul plin de suspans, intrigă, aventură, acțiune. Eu iubesc finalurile. Pentru că sunt încărcate de dramatism, patetism, emoție. Pentru că de cele mai multe ori acum se risipește misterul și se stabilește soarta eroilor. Pentru că în sfârșit curiozitatea mea e satisfăcută, aflu adevărul, înțeleg sensul lucrurilor. De câte ori, răpusă de dorința de a afla mai repede deznodământul, nu am citit finalul cărții înainte de a o fi terminat…
Așa sunt eu, nerăbdătoare. Și curioasă. Și, se pare, am o mare problemă. Vreau că filmele vizionate sau cărțile citite să aibă un final. Unul creat de scenarist sau scriitor. Nu unul imaginat de mine. Cer prea mult? Detest filmele cu final deschis unde noi suntem lăsați să alegem ce se întâmplă cu personajele principale. Eu le consider opere neterminate. Pentru că le lipsește cea mai bună, cea mai frumoasă și mai așteptată parte, cea cu impactul cel mai puternic asupra publicului. Da, cred cu tărie că oamenii vor Continuă să citești Sfârşit de poveste
