Prostul satului

  • Esti la scoala. Intra profesorul in clasa. Ghinion!, azi se da extemporal. E pe numere! Numarul unu cei de la fereastra, numarul doi cei de la usa. Am facut scoala generala, gimnaziu….. Am facut liceu. Am facut chiar si facultate. Politehnica ce-i drept, dar in sfârsit. Intotdeauna, fara exceptie, indiferent de nivel, de când am inceput eu sa constientizez fenomenul, s-a gasit câte un ratacit care sa intrebe: dar eu ce numar sunt? Profesorul, plictisit, incearca si el sa faca haz de necaz, asa ca se adreseaza calm habaucului (tot fara exceptie, habaucul a fost mereu un mascul; fetelor, mai ordonate din fire, le era cu desavârsire imposibil sa nu deosebeasca fereastra de usa), acompaniat de gesturi largi cu mâna, ca sa inteleaga orice cretin: am spus asa, numarul unu cei de la fereastra, numarul doi cei de la usa. Ia sa vedem, acum te descurci?
  • Esti in metrou. E aproape liber. In fata ta, o baba. Nu se hotaraste unde sa se aseze. Are 5 locuri la dispozitie si penduleaza intre ele ca un cuc beat. I-e greu sa aleaga!
Share

Days of my life (II) Summer days

A trecut si cea de-a doua saptamana din luna august. O saptamana cu gustul amaraciunii pe buze (si nu, nu e de la cafeaua black pe care obisnuiesc s-o savurez in momente mai delicate), cu ochii inecati in lacrimi surde, cu sufletul strivit sub povara uriasa a tristetii infinite. Afara, arsita parca s-a mai domolit, toamna este atat de aproape, parca simt vantul ei aspru cum imi alunga visul de vacanta vesnica si ma trezeste la realitate.

Dar depinde numai de mine sa ma ridic de jos, sa ignor supararea si sa lupt cu problemele. Nu voi lasa deznadejdea, neintelegerile si grijile sa-mi strice sfarsitul verii, trebuie sa gasesc o metoda sa inving norii negri de furtuna, sa depasesc criza. O sa ies eu cumva din impas si de data asta.

Nu, nu poate fi senin tot timpul. Uneori se mai porneste si cate o furtuna naprasnica, cu tunete si fulgere ce tulbura definitiv linistea noptilor de vara. Sunt zile cand nimic nu iti iese, cand tot ce cladesti cu migala dimineata se prabuseste ca un castel de nisip, sub furia unul serafic val, seara. Ceva de genul…simtiti iminenta pericolului? Continuă să citești Days of my life (II) Summer days

Share

Ultima impresie conteaza!?

De-a lungul vietii am cunoscut doua categorii de oameni. Din prima faceau parte oameni cu bune si cu rele, oameni care m-au facut sa rad, dar si sa plang, mi-au adus putina fericire, dar si multa, prea multa suferinta. Oameni de la care nu am avut mari pretentii, am stiut din start la ce sa ma astept. Si, inevitabil, drumurile noastre au ajuns la final. Fara prea multe regrete ne-am spus adio.

Din a doua categorie au facut parte oameni pe care am crezut ca ii voi avea alaturi toata viata. Oameni cu sufletul bun si cald, oameni senini si prietenosi, capabili sa se trezeasca noaptea la 3 sa te ajute. Intr-o buna zi ceva s-a intamplat. Continuă să citești Ultima impresie conteaza!?

Share

Teme de blog

Later edit: in stanga sus am creat un nou poll. Va invit sa va votati tema favorita!

O tema e o stare de spirit, cum sa pastrezi una la infinit?

Principalul motiv pentru care am trecut pe domeniu a fost acela ca nu eram deloc multumita de temele puse la dispozitie bloggerilor de catre platforma gratuita wordpress. Acum, de ce sa nu recunosc, parca le-au mai diversificat si imbunatatit, ai de unde alege. Insa eu cautam ceva original, ceva creat parca special pentru mine, in deplin acord cu personalitatea mea si cu subiectele propuse pentru dezbatere. Imi doream o tema vesela, vie, colorata, care sa ma inspire si sa ma provoace sa visez la taramuri de basm, locuri pe care doar imaginatia le poate atinge. O tema care sa ma determine sa revin cu drag pe blog, sa ma faca sa raman, sa ma inveseleasca si binedispuna doar contempland-o.  Am gasit multe teme gratuite pe net, insa majoritatea contin Continuă să citești Teme de blog

Share

Love and Hate

Iubesc diminetile de vara. Cele calme, racoroase si plumburii, precum cea de azi. Linistea lor imi patrunde in fiecare ungher al sufletului, risipind temeri bine ascunse. Adierile blande ale unui vanticel parca stingher imi aduc senzatii noi, prevestind schimbarea, iar ritmul sacadat al stropilor de ploaie pe pervaz imi intrerupe sirul gandurilor. Ma opresc si respir adanc, ma imbat cu aerul inmiresmat si proaspat, curatat de praful, caldura si stereotipia orasului in plina vara.

Iubesc ritualul diminetilor mele perfecte cand citesc cu nesat si incantare ce mai e nou pe blogurile preferate, iar cescuta mea albastra, de cobalt, imi tine companie, delectandu-ma cu savoarea unica a lichidului magic din ea. Cum sa nu ador cea mai buna cafea din lume?

Iubesc atat apusul cat si rasaritul, momentele in care cerul parca ia foc si incendiaza simturile, verdele crud al primaverii, cand  totul renaste la viata si creaza impresia eternitatii, neclintirea timpului cand strabati agale stradutele pietruite si romantice ale oraselor medievale, nepasarea campurilor cu maci rubinii, care amintesc de copilarie, exuberanta valurilor ce se sparg neincetat de tarm, nobletea sufletului neatins de vanitate si rautate, curajul si perseverenta celul care lupta pentru cele mai ardente idealuri, dar poate cel mai mult iubesc ideea de iubire.

Urasc…eu nu pot sa urasc pentru ca Continuă să citești Love and Hate

Share

Summerday in vacanta?!

Intra bloggerii in vacanta? Ma intreaba  Creve si Paul.

Summerday nu intra niciodata in vacanta, pentru ca summerday reprezinta insasi ideea de vacanta, de libertate, de neingradire, de a face ce ai chef atunci cand ai chef. Nu suport impunerile de niciun fel si am ritmul meu de a face lucrurile, iar in ultimul timp  a ajuns sa ma deranjeze ideea indusa de unii in blogosfera cum ca blogul trebuie actualizat zilnic, ca bloggerul este obligat sa posteze ceva in fiecare zi sau macar o data la doua zile. De ce trebuie? Imi da blogul de mancare? Ma hraneste el? Da, poate spiritual… Pentru ca imi scade traficul? Care trafic? Ala care mai nou se tinde spre zero? Numarul de vizite si vizitatori e in continua scadere, si oricum niciodata nu a fost prea mare. Ce-am avut si ce-am pierdut? :unsure:

Nu am urmarit niciodata  succesul in materie de blogging, nu mi-am propus sa fiu blogger de succes, sa am un blog faimos, sa fiu cunoscuta in blogosfera. Sunt extrem de multumita cu ce am obtinut pana in prezent, de altfel este mai mult decat mi-am imaginat vreodata.

Scriu doar atunci cand simt ca am ceva de spus, abordez doar subiecte pe care le simt aproape de suflet si imi face placere sa discut despre ele cu voi, si cel mai important, public ceva atunci cand stiu ca am timp sa ma ocup de eventualele comentarii. Din respect pentru cei care isi rup din timpul lor pretios pentru a lasa o parere aici, incerc, pe cat posibil, sa Continuă să citești Summerday in vacanta?!

Share

Mare sau munte?

Later edit: in stanga sus am creat un nou poll. Va invit sa va votati locul de vacanta preferat!

In copilarie le iubeam pe amandoua. Eram pasionata de drumetii, cautam sa fiu prima care ajunge la destinatie, la cabana, in varf de munte. Prin clasa a 8-a m-am indragostit si de schiat, mi se parea cel mai frumos si spectaculos sport din lume. Mergeam insa si la mare, intotdeauna insotita de multi prieteni de familie, cea mai mare placere fiind inotul pana la epuizare in apa Marii Negre.

Am crescut si optiunile mele s-au schimbat. Acum aleg intotdeauna marea. Chiar daca soarele mi-a mai facut necazuri de-a lungul timpului (vestitele si temutele  insolatii), statul la plaja e activitatea mea preferata. Ma calmeaza, relaxeaza,  echilibreaza, ma imbie la visare,  iar talasoterapia, in ansamblu, functioneaza de minune asupra sanatatii mele fizice si psihice. Mediul marin imi prieste, e ambientul in care eu ma simt fericita.

Care este mediul vostru preferat, cel Continuă să citești Mare sau munte?

Share