Etichetă: summerday

Se incarca greu blogul?

 

In urma cu cateva minute am primit o sesizare de la Hapi, cum ca blogul se incarca mai greu ca de obicei. Sincera sa fiu mie mi s-a parut dintotdeauna ca stau prost la acest capitol, chiar am facut o serie de reclamatii la host, dar cei de acolo mi-au spus ca la ei totul merge ca uns, ca se incarca instant, ca nu sunt probleme. Marturisesc ca eu nu prea am rabdare in general, iar cand vine vorba de astfel de situatii prefer sa inchid un site care se misca cu viteza melcului decat sa-mi pierd timpul asteptand la infinit ceva ce pare ca nu se mai intampla. In functie de raspunsurile voastre voi lua din nou legatura cu cei de la host.

Va multumesc.

Share

Cat de repede te atasezi de oameni?

Sunt oameni care intra in casutele noastre virtuale sau reale, ne gadila orgoliul coplesindu-ne cu laude, ne ating sufletul cu o vorba buna, ne incurajeaza si ne transmit din energia si vibratia lor pozitiva, ne impartasesc din gandurile sau emotiile lor, ne alina tristetea, ne acompaniaza in clipe de singuratate, unii raman, altii insa poposesc pentru o perioada si apoi, din motive doar de ei stiute, isi continua misiunea departe de noi lasand in urma lacrimi de dor.

E atat de usor sa te apropii de ei, intr-o lume grabita, egoista, nepasatoare, pare atat de simplu si de firesc sa devii dependent de bunatate, frumusete sufleteasca, generozitate. Vrei sa-i ai zi de zi aproape, in absenta lor simti un gol in suflet, nostalgie si speranta ca intr-o zi vor reveni.

Ma atasez imediat de oamenii calzi si blanzi, care stiu cu o vorba sa aline durerea, oamenii pe care-i simt eu cu sufletul curat, binevoitori si bine intentionati,  se intampla asta atat in realitate, dar mai ales aici, pe blog. M-am bucurat nespus cand am realizat de exemplu ca Alicee va ramane alaturi de noi chiar daca acum e in Maroc unde conexiunea la internet nu este tocmai grozava, cand am observat Continuă să citești Cat de repede te atasezi de oameni?

Share

Complimente. Cui, cand si de ce?

Dupa ani de zile in care am purtat la par o culoare deschisa, mi-am luat in sfarsit inima-n dinti si am decis ca e timpul pentru altceva. Si a fost o schimbare de look destul de dramatica, in sensul ca m-am trezit peste noapte…bruneta. Deschid o mica paranteza si, apropos de ea, aveam un profesor care ne spunea ca de fapt mai importante sunt informatiile din interiorul acesteia decat restul, am avut deseori cosmaruri in care ma visam bruneta, vedeam clar ca imi sta bine, dar ma trezeam transpirata toata, inspaimantata si inlacrimata, si disperata alergam la prima oglinda din casa sa ma conving ca nu e real. Ei bine da, si cosmarurile se mai implinesc cateodata, azi dimineata cand m-am uitat in oglinda culoarea  mea dintotdeauna disparuse fiind inlocuita cu una incerta, un amestec de gri-cenusiu, kaki, maro si negru. De unde si pana unde aceasta culoare nedefinita (pe cutia de vopsea scria almond blond)? Exista si o explicatie, ca intotdeauna, Continuă să citești Complimente. Cui, cand si de ce?

Share

Cine ne comenteaza?

Blogosferice, episodul 3.

De cand am deschis acest blog, am avut o mica nelamurire, o curiozitate sa-i spunem, cui ne adresam de fapt in articole, cine ne citeste, pentru cine scriem? Oare e firesc sa ne comentam intre noi bloggerii? De ce persoanele fara blog reprezinta un procent infim din marea masa a postatorilor din blogosfera? Scriem noi total neatractiv in opinia lor sau, pur si simplu ei nu au timp, dispozitie, nu sunt interesati de bloguri in general?

La un moment dat, Aliceee a facut o observatie pertinenta aici pe blog, mi-a atras atentia ca in stilul in care se desfasoara ostilitatile pe summerday, nu voi evolua niciodata.  De indata am realizat ca are dreptate si m-am intristat. In afara de cei din blogroll, pe acest blog rar poposeste cineva sa-si spuna opinia. Mai sunt prietenii cunoscuti cu multi ani in urma in blogosfera sportiva, cativa prieteni de pe raposatul niceeynice, din ce in ce mai putini si acestia…si cam atat.

Si intr-o zi am inteles de ce lucrurile stagneaza. Continuă să citești Cine ne comenteaza?

Share

Last Day of Summer

Nume: vara
Durata de desfasurare: trei luni pe an, intre 1 iunie si 31 august
Element definitoriu: soare
Culoare dominanta: verde
Caracteristica generala: timp frumos, vreme calda, insorita
Dorinta implinita: vacanta
Calitate definitorie: fun
Defecte: temperaturi excesiv de ridicate, arsita
Verbul caracteristic: a petrece
Locuri prielnice: malul marii, crestele muntilor inalti, paduri, orase turistice, la tara, la bunici
Bauturi indicate: cocktailuri, cafe frappe, apa plata cu lamaie
Desert ideal: inghetata
Ingrediente pentru un plus de savoare: cuburi de gheta, menta, aventura, mister, plimbari pe faleza, rasarit de soare pe plaja.


Ne-a prins in jocul ei minunat, jocul de-a copilaria, am urcat in trenul vacantei si am coborat acolo unde marea incepea sa sclipeasca la orizont in mii de tonuri argintii, iar seara, briza potoleste cu mangaierea sa discreta arsita din timpul zilei, ne-a imbatat cu opulenta de miresme de flori in culori vii si de arome exotice si dulci de fructe proaspete, zemoase, ne-a purtat intr-o lume parca ireala, irezistibila, care se inscrie pe trei coordonate: libertate, aventura, mister, o lume care te ademeneste sa-i gusti savoarea, sa-i adulmeci parfumul, sa-i inteleg esenta si sa-i simti pulsul, o lume care dispare brusc cu primii stropi reci de ploaie si intaia rafala mai puternica de vant…

Insa azi suntem la Miercurea fara prea mult cuvinte si e cazul sa lasam imaginile sa vorbeasca. Mai jos aveti cele mai sugestive ipostaze ale verii in opinia mea, probabil ultima sansa de a ne delecta cu farmecul sau inegalabil: Continuă să citești Last Day of Summer

Share

“Povestea lui Harap-Alb” sau ce-a fost mai intâi: povestea sau poporul?


Dupa cum stiti, intrucât v-am mai spus de câteva sute de ori, sunt inginer. Am invatat atâta limba româna cât sa ma pot exprima articulat si fara greseli majore de gramatica. Dar nu stiu, de exemplu, daca s-a apucat cineva sa faca studii comparative intre povestile unui popor si dezvoltarea poporului insusi.

Ideea mi-a venit de la articolul lui colorbliss in legatura cu povestile copilariei. Povestea e prima lucrare mai complexa cu care vine in contact copilul, exact in perioada cea mai sensibila, când orice informatie repetata de suficient de multe ori poate avea consecinte pe termen foarte lung.

Care e scopul unei povesti? Ce vrea ea sa comunice unui copil?

Sa luam de exemplu “Povestea lui Harap-Alb”. Cu ce avem de-a face aici? Continuă să citești “Povestea lui Harap-Alb” sau ce-a fost mai intâi: povestea sau poporul?

Share

Joia cu cantec

Recent am primit o lepsuta muzicala de la Misce si am rezolvat-o rapid in tandem cu Dragos.

Incepem cu raspunsurile lui:

1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânăr.

Dschinchis Khan. Melodiile imi plac si acum, dar de miscat …. se misca oribil. Arata oribil. Se imbraca oribil. Oare ce-o fi fost in capul meu când le devoram videoclipurile?

2. Numește o formație sau un câtăreț pe care o / îl urai în tinerețe și pe care acum o / îl adori.

Daca o parere buna se poate strica in timp, e teribil de dificil drumul invers. Chestia asta cu tineretea in cazul meu e tare aproximativa. A fost cu multa vreme in urma…Nu mi-am schimbat impresia pentru niciun cântaret / formatie pe care am detestat-o in tinerete. Tot asa au ramas! Au existat insa formatii fata de care am avut o atitudine relativ neutra si care acum imi plac. Alphaville, de exemplu.

3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum. Continuă să citești Joia cu cantec

Share