Etichetă: summer day

Ispita sau noroc?

Later edit: in stanga sus am creat un nou poll. Va invit la vot!


Erau vremuri cand cinstea, integritatea si onoarea erau valori morale insusite si respectate cu sfintenie pe meleaguri romanesti. Legenda spune ca pe timpul lui Vlad Tepes, daca lasai o punga cu galbeni la o rascruce de drumuri, exact in acel loc o gaseai. Bine, aici treaba poate fi interpretabila, poporului cred ca ii era mai degraba teama de eventualele repercusiuni… In zilele noastre, se pare, exista tari unde corectitudinea este insotita si de o marinimie impresionanta.

Probabil ca sunteti la curent cu intamplarea petrecuta recent pe plaiuri nord-americane, mai precis canadiene. O tanara care isi pierduse portofelul, nu doar ca l-a recuperat, dar l-a gasit ceva mai dolofanel, caci acesta continea, in plus, o bancnota de 20 de dolari.

Dar ce m-a pus pe ganduri a fost reactia celor care comentau aceasta stire. Unii dintre postatori Continuă să citești Ispita sau noroc?

Share

Hitul verii

Traim, la propriu si la figurat, o vara fierbinte. O vara pe ritmuri latino, caci dupa ce Michel Telo a cucerit intregul mapamond cu a lui  Ai Se Eu Te Pego, un alt brazilian focos, brunet de data asta, poate mai sexy si mai talentat decat conationalul sau, si cu siguranta mult mai tanar, incendiaza imaginatia tinerelor de pretutindeni cu invitatia la cea mai grozava petrecere, la dans si distractie, lansata in ceea ce se poate numi hitul verii 2012, Balada Boa. L-am ascultat pe Gustavo Lima si in alte piese si nu m-a dezamagit nici la capitolul voce (foarte puternica, patrunzatoare, un timbru special), nici in ceea ce priveste look-ul. Are o frizura moderna, arata traznet cand e luat din profil, pare un pic timid, dar per total e simpatic. Nu stiu cum vi se pare voua, dar, vara, portugheza detroneaza engleza, cel putin cand vine vorba de ritmuri muzicale.

Si in sport tot noi, latinii, suntem pe val, pentru ca astazi, incepand cu ora 21:45, la sarbatoarea fotbalului european, Euro 2012, Continuă să citești Hitul verii

Share

Formatori de opinie

Contestatari exista peste tot, iar in blogosfera cu atat mai mult. E o pozitie comoda, tragi cu toata munitia din dotare pana iti faci victima praf. Indiferent de ceea ce facem, de cat de bine facem, tot se trezeste cate un ratacit care sa ne judece si ca incerce sa ne bagatelizeze munca. Mi s-a intamplat si mie cu ceva timp in urma. Au fost voci care au sustinut fie ca summerday e un pseudo blog, mai degraba un forum, reducand astfel peste 500 de articole la statutul de intrebari, fie ca eu sunt prea impersonala, ca nu dezvalui suficient de multe lucruri despre mine, ca nu am pareri despre nimic, ca nu-mi impun punctul de vedere, ca nu ma pot numi blogger atat timp cat nu sunt un formator de opinie. Bine, toate acestea nu erau prezentate sub forma unor imputari, ci a unor constatari. Si nu e vorba de hateri, ci de persoane care intrau, citeau si comentau. Dar care, la un moment dat, au rabufnit si au spus ce le rodea. Adevarul, in opinia lor. Si ca dracul sa nu para chiar atat de negru, au concluzionat ca Continuă să citești Formatori de opinie

Share

Agonie si extaz

Mi s-a spus ca Bucurestiul este o feerie seara, ca daca vreau sa-l fotografiez nu exista moment mai potrivit ca acela cand soarele da reprezentatia de gala pe cerul innegurat al orasului, straduindu-se sa nu dispara de pe scena printre norii indaratnici. De aceea, regretul care m-a cuprins in clipa in care am descoperit ca mi s-a terminat atat bateria cat si spatiul de pe cardul de memorie al aparatului foto din dotare, in bus-ul turistic fiind, exact la lasarea serii, a fost incomensurabil. Pierdusem sansa vietii mele…

Am fotografiat pana acum oameni, cladiri, strazi, ziduri, fantani arteziene, vegetatie, lacuri, pasari, dar niciodata nu avusesem ocazia sa surprind asfintitul. Ieri, insa, angrenata intr-o discutie telefonica, am iesit putin pana in balcon si am ramas muta de uimire in fata spectacolului magic de lumina si culoare oferit de cerul incandescent la apus. Am luat repede aparatul de fotografiat, cu inima batandu-mi navalnic in piept de emotie, am ignorat peisajul deprimant oferit de blocurile gri, de antene si cabluri si am incercat sa prind agonia si extazul unui astru in declin. Atentie, urmeaza imagini needitate! Continuă să citești Agonie si extaz

Share

Singur sau in echipa?

La serviciu m-am descurcat de fiecare data singura, nu mi s-au dat niciodata indicatii, ordine sau sfaturi. Deciziile le-am luat dupa capul meu, chiar din prima zi de munca. Am facut mereu cum si ce am considerat eu mai bine pentru mine si pentru ceilalti. Sunt practic pe cont propriu, si desi exista un sef, acesta nu se intervine niciodata in problemele mele, nu ma verifica si nici nu ma trage la raspundere. Din acest punct de vedere am un job ideal. Am libertatea de miscare si de exprimare pe care intotdeauna mi-am dorit-o.

Zilele acestea am insa ocazia sa lucrez Continuă să citești Singur sau in echipa?

Share

Cine ne comenteaza?

Blogosferice, episodul 3.

De cand am deschis acest blog, am avut o mica nelamurire, o curiozitate sa-i spunem, cui ne adresam de fapt in articole, cine ne citeste, pentru cine scriem? Oare e firesc sa ne comentam intre noi bloggerii? De ce persoanele fara blog reprezinta un procent infim din marea masa a postatorilor din blogosfera? Scriem noi total neatractiv in opinia lor sau, pur si simplu ei nu au timp, dispozitie, nu sunt interesati de bloguri in general?

La un moment dat, Aliceee a facut o observatie pertinenta aici pe blog, mi-a atras atentia ca in stilul in care se desfasoara ostilitatile pe summerday, nu voi evolua niciodata.  De indata am realizat ca are dreptate si m-am intristat. In afara de cei din blogroll, pe acest blog rar poposeste cineva sa-si spuna opinia. Mai sunt prietenii cunoscuti cu multi ani in urma in blogosfera sportiva, cativa prieteni de pe raposatul niceeynice, din ce in ce mai putini si acestia…si cam atat.

Si intr-o zi am inteles de ce lucrurile stagneaza. Continuă să citești Cine ne comenteaza?

Share

Joia cu cantec

Recent am primit o lepsuta muzicala de la Misce si am rezolvat-o rapid in tandem cu Dragos.

Incepem cu raspunsurile lui:

1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânăr.

Dschinchis Khan. Melodiile imi plac si acum, dar de miscat …. se misca oribil. Arata oribil. Se imbraca oribil. Oare ce-o fi fost in capul meu când le devoram videoclipurile?

2. Numește o formație sau un câtăreț pe care o / îl urai în tinerețe și pe care acum o / îl adori.

Daca o parere buna se poate strica in timp, e teribil de dificil drumul invers. Chestia asta cu tineretea in cazul meu e tare aproximativa. A fost cu multa vreme in urma…Nu mi-am schimbat impresia pentru niciun cântaret / formatie pe care am detestat-o in tinerete. Tot asa au ramas! Au existat insa formatii fata de care am avut o atitudine relativ neutra si care acum imi plac. Alphaville, de exemplu.

3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum. Continuă să citești Joia cu cantec

Share