The other part of the story

De ce cred oamenii in bazaconii – Michael Shermer, Editura Humanitas, 2009. Recenzie.

Mai tineti minte cartea lui Bruce, Biologia credintei? Probabil ca nu…Spuneam acolo ca Bruce a parcurs drumul de la stiinta la …”religie”, sa zicem (fara sa spunem daca exista „religii corecte” si „religii gresite” – desi exista J ). Nu in mod expres, dar asta a fost ideea. Ei bine, Michael a parcurs drumul invers. A inceput prin a studia teologia, dar a trecut apoi la psihologie si a obtinut chiar si o diploma in psihologie experimentala la Universitatea de Stat din California. Subliniez, de stat. Nu ca ar avea vreo importanta din punct de vedere absolut, dar ne spune ceva in legatura cu rigurozitatea. Pentru ca „statul” reprezinta punctul oficial de vedere, cel considerat „corect”. „Particularii” pot sa si bata câmpii daca vor, dar nu pe bani publici. Numai facultatile de stat au voie sa bata câmpii pe bani publici!

Cartea „De ce cred oamenii in bazaconii” are din start doua avantaje majore: in primul rând e editata la o editura de prestigiu. Si, in al doilea rând, chiar arata ca o carte serioasa.

Cine este de fapt Michael? Pai ar trebui sa spunem ca este un fel de campion care se autocaracterizeaza ca fiind „agnostic”. Pasiunea pentru ciclism l-a facut sa participe la curse pe distante lungi. Foarte lungi. Extrem de lungi. 3.000 de mile! Asta inseamna foarte multi kilometri…Michael a observat ca „metodele neconventiale” de antrenament sunt egale cu zero. Bineinteles ca nu si-a pus problema daca nu cumva le-a aplicat gresit. Daca nu l-au ajutat, el a concluzionat, fara putitnta de tagada, ca „pseudostiintele’ sunt fundamental gresite. Toate!

Ce este de fapt stiinta? Evident, este suma concluziilor experimentelor stiintifice. Dar ce e ala un experiment stintific? Pai…ceva organizat dupa o anume metoda stiintifica. Dar ce e aia „metoda stiintifica’? Intrebati-va profesorii de „stiinte” si veti observa ca fac niste figuri comico-serioase. Serioase pentru ca au constiinta faptului ca trebuie sa dea un raspuns. Comice – pentru ca habar n-au ce-ar trebui sa raspunda.

In principiu, metoda stiintifica inseamna ca acelasi experiment, repetat in aceleasi conditii, ajunge, de fiecare data, la acelasi rezultat. Si aici si in America si in Japonia. Daca sunt indeplinite cele trei criterii putem spune ca avem o concluzie „stiintifica”. Prin urmare avem „stiinta” pe de o parte, cu ale ei experimente, conditii si aceleasi rezultate si, pe de alta parte, „pseudostiinta”, adica „restul lumii”.

In 1991 a obtinut un doctorat in istoria stiintei, iar in 1992 a fondat Societatea Scepticilor care editeaza revista Skeptic.

Problema cu Michael e ca e un preopinent extrem de eficace. Fiind un „insider” stie foarte bine slabiciunile religiei traditionale. A urmat o facultate de profil si are mijloacele necesare pentru a ataca „punctele slabe”. Foarte greu de combatut. Un „adversar” care chiar ca te face sa salivezi.

Pe parcursul cartii Michael nu numai ca se rafuieste cu religia, dar se rafuieste cu orice. Are o placere sadica de a face varza religia, superstitia, creationismul, „vizitele extraterestrilor” si „rapirile” organizate de acestia, „pseudostiinta” (sau ce intelege el prin toate astea), ba chiar si „obiectivismul”, negarea Holocaustului si in a demola orice fel de speranta. Nu exista plan divin, nu exista Dumnezeu, nu exista nimic; traim si suntem constienti doar dintr-o intâmplare nenorocita. Si totusi nu merge pâna la capat. Lasa o „portita”.

Intelegem rafuielile personale ale lui Michael cu tot felul de oligofreni americani sau canadieni. Stiti cum e in America, e permis orice. Ei bine, Michael isi alege majoritatea inamicilor din comunitatea „locala”. Tot felul de indivizi pe care Michael ii condamna ca fiind „negationisti” desi ei n-au contestat niciodata Holocaustul ca atare, ci numarul de victime sau anumite „nuante”. Trecem peste modul nedemn in care evreii supravietuitori au profitat de quasi-totala tragedie prin care a trecut poporul evreu (desigur, ca intotdeauna, exista exceptii, au existat si evrei care au inteles modul in care fiecare isi poarta propria cruce, ca sa zic asa). Hai sa facem o concesie si sa trecem peste toate problemele inchipuite ale lui Michael. Ce ne ramâne? Un sceptic convins. Orice i-ai face, nu crede in nimic nene! Religia – o prostie! Mersul pe carbuni aprinsi – o tâmpenie (despre mersul pe carbuni aprinsi vom avea o discutie separata). Bioritmul? O naivitate! Gândirea pozitiva? O aberatie. Si tot asa.

Concluzia lui la intrebarea „de ce cred oamenii in bazaconii”? Pentru ca ne asigura un oarecare confort psihic, creându-ne iluzia ca putem avea raspuns la orice si ca suntem „speciali”. Pentru ca e mai comod. Pentru ca, din credinta, „etern speranta izvoraste”. Pe când stiinta nu ne ofera decât raspunsuri reci precum Universul intâmplator si ne asigura, in felul ei, ca „dupa” nu mai este nimic. Absolut nimic.

De ce este importanta aceasta carte? Pentru ca reprezinta si cealalata fata a existentei. Pentru ca naste intrebari si controverse. Pentru ca este quasi-corect argumentata. Pentru ca ne face sa ne indoim de propria credinta. Ei bine, aici intervine „cheia”: cum ramânem dupa ce citim aceasta carte? Incremeniti in proiect? Suntem mai credinciosi sau mai sovaitori? Ne mentinem credinta pentru ca n-avem incotro sau ne adâncim credinta pentru ca am gasit noi raspunsuri?

O carte incomoda, recomandata tuturor celor care au mintea deschisa.

Autor: Dragos

Share

Au mai zis-o…

“Se poate intâmpla sa gafez. Si, in asemenea cazuri, ma bazez pe un strop de dialectica. Dar, de la sine inteles, mi-am construit afirmatiile in asa fel incât sa am dreptate si in caz contrar”.

Am inceput in acest fel intrucât sunt convins ca exista cel putin doua persoane pe acest blog carora le face o mare placere un citat din Marx. Karl Marx. Pe de alta parte, pasajul respectiv denota o strategie a duelului verbal foarte bine pusa la punct, strategie de care cei de mai jos au considerat ca se pot lipsi. Sa-i ascultam:

1. “Calculatoarele viitorului nu vor cântari mai mult de 1,5 tone” – Popular Mechanics prognozând nemilosul progres al stiintei, 1949

2. “Cred ca exista o piata mondiala pentru, poate, cinci calculatoare” – Thomas Watson, presedinte IBM, 1943

3. “Am calatorit de-a lungul si de-a latul tarii asteia si am vorbit cu cei mai buni oameni si pot sa va asigur ca procesarea datelor este o furie care nu va rezista pâna la sfârsitul anului” – Editorul responsabil cu cartile de afaceri la Salonul de Inventii, 1957

4. “Dar…la ce bun”?” – Un inginer de la Divizia Sistemelor Computerizate Avansate ale IBM, 1968, comentând pe marginea microcipului.

5. “Nu exista vreun motiv pentru care cineva ar vrea un calculator in casa lui” – Ken Olson, presedinte fondator al Digital Equipment Corp., 1977

6. “Acest telefon are prea multe lipsuri pentru a fi considerat in mod serios un mijloc de comunicatii. Dispozitivul nu are in principiu valoare pentru noi” – Comunicat al Western Union, 1876.

7. “Aceasta cutie muzicala fara fir nu are vreo valoare comerciala imaginabila. Cine ar plati pentru un mesaj trimis nimanui anume?” – Asociatii lui David Sarnoff raspunzând solicitarilor pentru a investi in radio in anii 1920

8. “Conceptul e interesant si bine pus la punct, dar pentru a obtine mai mult decât nota 7 ideea trebuie sa fie realizabila” – Un profesor de management de la Universitatea Yale raspunzând hârtiilor lui Fred Smith care propunea un serviciu de livrare peste noapte de incredere (Smith a fondat ulterior Federal Express Corp.)

9. “Cine dracu’ vrea sa auda actorii vorbind?” – HM Warner, Warner Bothers, 1927

10. “Sunt doar bucuros ca va fi Clark Gable care o sa moara de necaz si nu Gary Cooper” – Gary Cooper, pe marginea deciziei de a nu accepta rolul principal din “Pe aripile vântului”…

11. “Nu ne place sunetul lor, iar chitarile nu mai sunt la moda” – Decca Recording Co., respingându-i pe The Beatles, 1962

12. “Masini zburatoare mai grele decât aerul sunt imposibile” – Lord Kelvin, presedintele Societatii Academice Regale, 1895

13. “Asa ca ne-am dus la Atari si am spus: “Mai, noi avem o chestie extraordinara facuta chiar cu câteva din piesele voastre, ce-ati zice daca ne-ati asigura fondurile? Sau, daca nu, oricum vi-l dam. Vrem doar s-o facem. Platiti-ne salariul, venim sa lucram pentru voi. Si au zis nu. Si atunci ne-am dus la Hewlett Packard care au zis; “Mai, n-avem nevoie de voi. N-ati terminat colegiul inca“. – Fondatorul Apple Computers Inc., Steve Jobs, in incercarea de a atrage atentia ui Atari si HP asupra calculatorului personal al lui si al lui Steve Wozniak.

14. “Profesorul Goddard nu cunoaste relatia dintre actiune si reactiune si nici nevoia de a avea ceva mai bun decât un aspirator impotriva caruia sa reactionezi. Se pare ca ii lipsesc cunostintele necesare predate zilnic la liceu” – editorial din 1921 al ziarului New York Times despre revolutionarele idei ale lui Robert Goddard in legatura cu rachetele

15. “Sa foram pentru petrol? Adica sa foram in pamânt pentru a gasi petrol? Esti nebun!” – foratorii pe care Edwin L. Drake a incercat sa-i angajeze pentru a fora pentru petrol in 1859

16. “Avioanele sunt jucarii interesante dar fara valoare militara” – Maresalul Ferdinand Foch, profesor de strategie, Ecole Superieure de Guerre.

17. “Tot ceea ce se poate inventa s-a inventat” – Charles H. Duell, membru al Salonului de Inventii, 1899.

18. “Teoria lui Louis Pasteur cu bacteriile este ridicola fictiune” – Pierre Pachet, profesor de fiziologie la Toulouse, 1872

Nota: toti cei despre care se face vorbire in exemplele de mai sus erau specialisti in domeniile lor sau macar nu erau novici. Nu sunt niste vorbe aruncate la intâmplare de oameni care nu se pricep, chiar daca, la prima vedere, asa pare sa fie. Totusi, cu putine si laudabile exceptii,  nu s-au abtinut sa dea verdicte si n-au avut minima decenta de a-si lasa o cale de retragere.

Concluzie gresita: daca asemenea oameni au putut sa zica asemenea baliverne, atunci si noi putem!

Concluzie corecta: n-ar fi rau sa ne abtinem de la verdicte si judecati categorice, pentru ca nu se stie niciodata când natura perversa ni le intoarce impotriva noastra. Am patit-o si eu de multe ori, ati patit-o si voi probabil. Si au patit-o si unii din cunoscutii nostri….

Bine bine, veti zice, dar cum ramâne cu principiile in acest caz? Pai, cam asa: „Am principii de fier. Daca ele nu va sunt pe plac, mai am si altele”. A zis-o Marx. Groucho Marx….

Share