Sa ne imaginam ca omul de pe stanca alege sa faca un pas inainte, cum ati defini in acest caz actul sau, curaj sau lasitate?
Standing On The Edge Of The World
Etichetă: stanca
Coasta neimblanzita
Cu ceva timp in urma anuntam pe blog ca voi pleca in Spania. Si iata ca momentul “mult visat” a sosit. Veti intelege catre sfarsit rostul ghilimelelor. De azi intr-o saptamana voi fi in Costa Brava. Zona din nordul Barcelonei care cuprinde Costa Brava si Costa Maresme este definita cel mai bine de cuvantul diversitate. Nci vorba de peisaje uniforme sau un anume tip de vegetatie. O multitudine de imagini diferite: golfulete, plaje izolate, paduri de pini, zone stancoase se succed pe masura ce turistul avanseaza intr-o directie sau alta pe coasta.
Lloret de Mar este cea mai mare si mai animata statiune de pe Costa Brava si este renumita pentru numeroasele posibilitati de distractie si viata de noapte. Calella este una dintre primele statiuni turistice din Catalunia si capitala turistica a Costei Maresme. Plaja larga cu nisip granulat, echipamente adecvate si proximitatea orasului Barcelona fac din aceasta statiune locul ideal de petrecere a vacantei. Santa Susana este una dintre cele mai noi statiuni de pe Costa Maresme si ofera o plaja larga, o atmosfera moderna si cele mai noi si mai confortabile hoteluri.
Intalnirea cu toate aceste locuri, cu Spania insasi, ma lasa indiferenta, nu-mi provoaca nici cea mai mica emotie. Tarmurile dantelate cu golfulete limpezi nu-mi spun nicio poveste, stancile maiestoase nu-mi dau fiori, iar coastele salbatice scaldate de soare nu ma ispitesc sa ma odihnesc pe nisipul auriu. Castelele romantice nu ma invita sa le trec pragul, marea, in diferitele ei ipostaze, fie rostogolindu-se bland si suspinand pe tarm, fie spumegand in furia furtunii, altadata o sursa a vietii, va fi acum o sursa de nemarginita tristete si desertaciune. Nici briza nu va reusi sa-mi alunge gandurile istovitoare si nici soarele sa-mi incalzeasca sufletul impietrit. Doar la 60 de km distanta, Barcelona lui Gaudi, atat de laudata si admirata, desemnata cel mai frumos oras european, nu va reusi sa-mi straneasca interesul, iar farmecul ei va incanta alte inimi. Ironia sortii, altadata terifiata de posibilitatea zborului cu avionul, aceasta perspectiva ma lasa acum rece. Am devenit dintr-o data mult prea curajoasa sau prea indiferenta, gata de a infrunta senina moartea.
Sunt curioasa care va fi discursul la intoarcere…
Regina
Am primit o leapsa de la Chocolate Follie despre copilarie. M-am gandit sa tratez tema cat mai original, iata ce a iesit:
In urma cu multi ani, intr-o vara de vis, inaintam cu pasi repezi pe cararile ascunse de lume, soare si timp ale Muntilor Maramuresului. Inaltimile solitare ma ademeneau sa le cuceresc, iar vantul imi mangaia obrajii purtandu-ma inevitabil spre necunoscut. Deodata, in fata mea se asternu un platou imens, salbatic, din care se iteau la tot pasul fragmente de roca, stanci si ansambluri cu forme variate, slefuite de vreme, apa si vant in cel mai straniu mod cu putinta. Sentimentul de libertate imi dadea fiori, parca eram doar eu cu muntele, doi prieteni buni, despartiti o eternitate si care se bucurau acum de dulcea regasire. Am cochetat o vreme cu iarba cea verde, cu aerul ozonat si inmiresmat, cu fluturii si gazele jucause, dar o roca argintie, uriasa, m-a atras inexplicabil, ca un magnet, catre ea, promitandu-mi parca dezvaluirea unei taine bine ascunse. Explorand locul cu mare atentie, intr-o scobitura sapata in stanca, am zarit-o pe ea: alba, delicata, eleganta. Era atat de frumoasa! Parea o printesa singuratica tanjind dupa un strop de iubire. Gingasia ei m-a cucerit instantaneu si fara a sta pe ganduri, stiind ca e poate unica ocazie in viata, am indraznit sa iau cu mine pretiosul trofeu. O tineam in palme si simtem ca-mi admir sufletul. Desi floarea numelui meu e alta, intotdeauna m-am indentificat cu aceasta. Inaccesibila, pretioasa, unica, sensibila. Ea nu se dezvaluie pentru oricine, ci doar pentru cei indrazneti , curajosi si puternici. Pentru cei inarmati cu rabdare si credinta. Iar rasplata e pe masura straduintei.Numita in popor si floarea reginei, floarea doamnei, steluta sau albumita, floarea de colt are in traditia romaneasca o semnificatie aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune ca, pentru a-si dovedi dragostea si curajul, tinerii colindau zonele stancoase ale muntilor pentru a culege flori de colt si a le oferi iubitelor. In limbajul florilor ea inseamna puritate si curatenie. O mai am si azi, am pastrat-o intre paginile unei carti pe care o deschid din cand in cand pentru a-mi aduce aminte de adolescenta si avantul specific varstei.