Hobby

Luna aceasta se implinesc 4 ani de cand am facut primi pasi timizi in blogosfera.

De fapt, totul  a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos razboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii Continuă să citești Hobby

Share

“Dumnezeu mi-e broker” sau literatura nemotivationala

Autori: Christopher Buckley & John Tierney

Editura Humanitas, 2008

Ori de cate ori citesc o carte fenomenala ma cuprinde disperarea. Nu de alta, dar undeva intre oasele craniului imi incoltise ideea ca as putea scrie si eu una. O carte care sa fie mai buna decat toate gogoritele lui Coelho, Castaneda si Dan Brown la un loc. O carte care sa-mi asigure un trai linistit, altfel incat sa-mi pot vedea de culesul de macese din micropadurea mea de salcami fara grija zilei de maine.

Numai ca vine cate una de asta, de lesini de ras citind-o, de trebuie sa faci pauze din minut in minut ca sa-ti relaxezi muschii pe care nu-i ai la burta, care-ti taie orice pofta de viata si de creatie. Caci ce-ti mai ramane tie de spus lumii dupa asa ceva? Ce rost mai are sa faci filme dupa ce deja au fost realizate “Parfum de femeie”, “Casa spiritelor”, “Diavolul se imbraca de la Prada” sau “Ultimul samurai”? Cum sa mai compui blues dupa “Lady in red” sau hard rock dupa “Thunderstruck”? Ce rost mai are sa te uiti la fotbal dupa finala din 2005 dintre Liverpool si AC Milan? Cum ai mai putea inventa un serial de comedie dupa “Seinfeld”? Continuă să citești “Dumnezeu mi-e broker” sau literatura nemotivationala

Share

Un weekend de tot rasul(II)

“Umorul nu este o stare de spirit ci un fel de a privi lumea” Ludwig Wittgenstein

Este o certitudine, ne place umorul si adoram sa  radem. Poate pentru ca in acele clipe simtim ca traim cu adevarat.  Sau pentru ca in astfel de momente suntem capabili sa vedem viata cu alti ochi, capatam incredere in noi insine si devenim mai optimisti. Simtul umorului a devenit o trasatura de caracter in functie de care etichetam oamenii si tragem anumite concluzii. Cautam sa ne inconjuram de persoane care il poseda, mai ales in conditiile in care noua ne cam lipseste.  Studiile de psihologie au demonstrat ca oamenilor cu simtul umorului le este mult mai usor sa socializeze.  Folosit in doze moderate, fara exagerare, ironie sau sarcasm,  umorul face minuni, destinzand o atmosfera incarcata si ajutandu-ne sa ne relaxam. Tot prin umor ne  putem dovedi superioritatea fata de celalalt fara sa jignim sau putem stinge un conflict.

Va place sa faceti  glume sau sa va tachinati prietenii? V-ati gandit vreodata ce tip de umor aveti?  Eu recunosc ca nu(pana ieri), de aceea am cautat principalele tipuri  de umor Continuă să citești Un weekend de tot rasul(II)

Share