Acum cinci ani, cand intram in blogosfera, mai intai ca cititor, apoi ca postator si in cele din urma in calitate de autor de articole, cautam o modalitate de odihna (oarecum) activa. Veneam acasa epuizata de la serviciu si tot ce imi doream era sa am parte de cateva ore departe de lumea dezlantuita, un timp doar pentru mine insami, in care sa ma calmez, sa uit de tot si de toate, practic, sa ma refac psihic dupa inca o zi desfasurata in haos si nebunie. Nu vroiam sa vad pe nimeni, nu mai puteam sa vorbesc cu nimeni. Visam la tihna si linistea absoluta, profunda, din camera mea, pe drumul spre casa, prin tumultul marelui oras. Aveam nevoie de aceasta recuperare nervoasa si emotionala, pe care o puteam obtine si prin somn, pentru a o lua a doua zi de la capat, pentru a reusi sa rezist eroic pe baricadele unui job pe care lumea tinde sa-l minimalizeze si sa-l considere super relaxant. Dar nu puteam adormi, pentru ca miliarde de ganduri si de amintiri ma impresurau si ma torturau pana renuntam la ideea nu foarte fericita.
Desigur, puteam alege orice forma de odihna activa: o evadare Continuă să citești Odihna activa vs odihna pasiva
