Etichetă: prima zi de scoala

Emotia primei dati

prima-data

Aseara ma cuprinsese, in mod surprinzator, nostalgia zilelor petrecute in Roma. Am revazut fotografiile, ba am si postat una pe facebook si intr-un tarziu, cu eforturi considerabile, am reusit sa revin cu picioarele pe pamant. A trecut abia o luna si mi s-a facut un dor nebun de momentele cand vedeam pentru prima data in viata acele muzee, edificii, sculpturi, locuri celebre si minunate la care visasem dintotdeauna.

M-am gandit atunci daca mi-ar placea sa ma intorc. Si raspunsul a venit rapid si hotarat: nu. Mi-ar fi teama sa ma duc din nou acolo unde am fost odata. Mi-ar fi frica ca ar disparea tot farmecul, ca s-ar destrama vraja primului contact cu locul respectiv.

Pentru ca emotia noului, a primei dati, in acceptiunea mea, nu se compara cu nimic altceva. Este ceva unic si magic. E un amestec perfect de curiozitate, adrenalina, satisfactie, placere. E entuziasm nedisimulat! Si asta in general, nu doar cand vine vorba de calatorii. Continuă să citești Emotia primei dati

Share

24


Nu voi scrie despre celebrul serial şi nici despre numărul de ore al unei zile! Acum exact 24 de primăveri s-a născut un om. Ei, şi ce dacă?! Mi s-a spus că, atunci când am fost evacuat cu forţa din domiciliul care îmi fusese repartizat în pântecul mamei, medicii au râs. De plânsul meu! În acea zi însorită de 17 aprilie 1987 un nou luptător a intrat în arena vieţii. Primul cântec de leagăn mi-a fost glasul roţilor de tren. Oficial, eram un proaspăt cetăţean al Republicii Socialiste România, afişând un zâmbet tâmp şi o privire pierdută în spaţiu. Fireşte, aceste detalii nu îmi erau cunoscute atunci!

Evenimentele din decembrie ‘89 m-au surprins departe de lumea dezlănţuită, într-un sătuc din Mehedinţi, unde învăţam să vorbesc şi să fac năzbâtii. Îi mulţumesc bunicii din partea tatălui pentru primul aspect, pentru cel de-al doilea mă felicit, căci am fost autodidact!

Au trecut anii şi a venit şi năpasta! Am fost, din nou, evacuat din universul cu care abia mă obişnuisem şi readus în tumultosul oraş, acum capitalist, liber şi democrat (?) Îmi amintesc bine prima zi de şcoală, de puştiul blond şi stingher, care păşea timid printre străini. Îmi amintesc chipul blând al învăţătoarei, abecedarul albastru şi cartonat şi floarea, da, floarea proaspăt culeasă pe care, din păcate, aveam să o pierd. Am înţeles târziu că ea reprezenta un simbol şi că, o dată cu pierderea ei, mi-am pierdut şi inocenta de copil.

Puştiul a crescut, a urmat un liceu, a absolvit o facultate, a cunoscut fiorii dragostei şi acum Continuă să citești 24

Share