Parfumul amintirilor

Visuri, intamplari, oameni si locuri. Toate apartin trecutului si au un parfum inefabil pe care l-am pus bine la pastrat intr-o sticluta magica si i-am lipit o eticheta pe care am scris cu litere de aur: copilarie.

Cuvintele au o forta de evocare infailibila a celor mai pretioase amintiri. Cu ajutorul lor rememoram cele mai dragi momente bine ascunse in negura timpului. Si tot ele ne faciliteaza relatarea pe blog a unor povesti de viata. Uneori, cuvintele au puteri tamaduitoare, asa cum nici 1000 de fotografii nu vor avea vreodata. Continuă să citești Parfumul amintirilor

Share

“Povestea lui Harap-Alb” sau ce-a fost mai intâi: povestea sau poporul?


Dupa cum stiti, intrucât v-am mai spus de câteva sute de ori, sunt inginer. Am invatat atâta limba româna cât sa ma pot exprima articulat si fara greseli majore de gramatica. Dar nu stiu, de exemplu, daca s-a apucat cineva sa faca studii comparative intre povestile unui popor si dezvoltarea poporului insusi.

Ideea mi-a venit de la articolul lui colorbliss in legatura cu povestile copilariei. Povestea e prima lucrare mai complexa cu care vine in contact copilul, exact in perioada cea mai sensibila, când orice informatie repetata de suficient de multe ori poate avea consecinte pe termen foarte lung.

Care e scopul unei povesti? Ce vrea ea sa comunice unui copil?

Sa luam de exemplu “Povestea lui Harap-Alb”. Cu ce avem de-a face aici? Continuă să citești “Povestea lui Harap-Alb” sau ce-a fost mai intâi: povestea sau poporul?

Share