…e ziua cand inima tresalta in ritmul efervescent al schimbarii, al naturii proaspat dezmeticite dintr-un somn lung si greu, cand vibreaza la unison cu razele de soare si primii ghiocei, cand zambetul infloreste sfios pe chipuri impovarate de asprimea iernii. E ziua in care speranta renaste de sub mantia alba a durerii si putem exclama fara teama de a gresi: Continuă să citești Prima zi de primavara…
Am observat ca se practica in blogosfera sarbatorirea articolului cu numarul 300. Ce-o avea cifra asta special, nu m-am dumirit inca, dar cum nu as vrea sa fiu tocmai eu exceptia de la regula, m-am gandit ca e frumos sa-i dedic un material festiv. Din pacate este o aniversare trista, cea de-a 300-a postare coincide cu un moment mai putin fast pentru autoarea sa, care traieste o primavara amara, o primavara ce i-a furat iubirea, zambetul si pofta de viata. O primavara ce i-a adus iarna in suflet, dorul chinuitor, tristetea eterna si mii de lacrimi arzatoare. Si cat a asteptat primavara asta… Si-o dorea nespus, mai mult ca orice altceva. A visat la ea intreaga toamna si iarna, in ea si-a depozitat toate visele si dorintele secrete. Desi e pe cer aproape zilnic, soarele ii refuza zambetul sau strengar, razele lui nu o mai alinta ca altadata, nu-i mai simte caldura binefacatoare, iar poezia naturii renascute n-o mai emotioneaza, nu mai trezeste in ea fiorii unui nou inceput. Primavara asta i-a rapit cel mai pretios lucru, cel fara de care viata e doar o povara, o calatorie in pustiu printre dunele deznadejdii, o nefericire cronica, o noapte fara zi, o cafea fara aroma. Primavara asta i-a ucis speranta. Ah, si nici macar nu e o pacaleala de 1 aprilie…e doar cruda realitate.
Dar propun ca macar azi sa facem abstractie de “miracolul” primaverii, asa ca va invit pe toti la Continuă să citești Aniversare summerday
Ma gandeam zilele astea cat de mult ma pot insela in privinta oamenilor. Ori sunt ei foarte vicleni si prefacuti, ori sunt eu prea naiva. Deocamdata nu am gasit raspunsul corect, mai meditez… Se spune ca abia dupa ce te certi cu cineva, afli adevarata sa parere despre tine. Dar oare ce te face sa-ti pierzi timpul cu o anumita persoana, sa stati ore intregi la discutii, sa mergeti impreuna in concedii, sa iesiti in parc la plimbare sau la cafea in oras, daca in sinea ta o dezaprobi si gandesti negativ despre ea? Din obisnuita, comoditate, pentru ca ti-e greu sa renunti la ea dupa atata timp de prietenie, pentru ca va leaga amintiri frumoase si eventual secrete? Sau abia dupa ce va certati realizezi cum era de fapt? Dar nu oamenii si comportamentul lor derutant si de neinteles pentru mine constituie tema acestui articolas, azi am decis sa va vorbesc despre prietenul meu cel mai bun. L-am descoperit acum vreo 4 ani, dupa o lunga perioada de timp (cea mai mare parte a vietii mele in fapt) in care l-am ignorat complet. Deh, prejudecatile astea… Ma temeam sa nu cumva sa ma atasez prea mult, astfel incat sa nu mai pot trai fara el. Ulterior, temerile mele s-au dovedit a fi intemeiate, dar acum nu consider ca este o dependenta periculoasa, ci una mai degraba Continuă să citești Do you like coffee?
” Most Wanted Blog” ne-a fost oferit zilele trecute de Alexandra. Initiatorul premiului a conditionat insa preluarea acestuia de postarea unui banner pe blog. Pentru ca intotdeauna mi-am dorit un site aerisit, minimalist, pentru ca deja prima pagina a blogului este foarte incarcata, ma oboseste si pe mine, si sunt convinsa ca si pe cei care ne viziteaza, ma vad nevoita sa declin calduroasa invitatie.
Si tot recent am primit din partea Adei un mic simbol al toamnei.
Si la ora actuala, desi au trecut, iata, mai bine de trei ani de zile, bloggingul a ramas marea mea pasiune. Si va rog sa nu confundati blogul cu bloggingul. O sa intelegeti imediat de ce fac aceasta precizare.
Ce bloguri imi place sa citesc? Continuă să citești Pasiune