Fotograful din mine, indragostit de peisaje idilice si flori frumoase, femeia sedusa de ideea unei iubiri vesnice, perfecte, bloggerul pasionat de calatorii, a visat mereu la realizarea unui articol de colectie care sa cuprinda si sa glorifice toate aceste lucruri, iar concretizarea sa era posibila in conditiile vizitarii unei tari pitoresti, care ma ademeneste de prea multa vreme cu toate simbolurile sale: lalelele, morile de vant, polderele si nu in ultimul rand, branzeturile. Tanjesc atat de mult dupa fotografierea unui camp de lalele avand in fundal o moara de vant, dar cum Olanda imi este momentan o destinatie deloc accesibila, cu melodia celebrului Luigi Ionescu rasunandu-mi in minte, am purces zilele trecute prin soarele dogoritor al orasului natal in cautarea florilor mele preferate. Daca freziile m-au fermecat cu eleganta si delicatetea lor, liliacul cu parfumul imbatator, lalelele sunt intruchiparea unei calitati la care eu tin enorm: simplitatea. In plus, m-au cucerit si cu semnificatia lor, si anume constanta si trainicia sentimentelor in ciuda trecerii timpului, surmontand orice obstacol, fara a recurge la compromisuri.
Si am ajuns la timp, pentru ca simfonia lalelelor desfasurata an de an, in luna aprilie, in zona Parcului National, isi savarsea ultimele acorduri. Am gasit aici lalele de toate culorile si formele si nu m-am mai saturat sa le fotografiez. In rondul din fara Arenei Nationale, masinile treceau milimetric si cu viteza luminii pe langa mine, dar eram atat de concentrata incat am ignorat total pericolul. Concret, ce am surprins: Continuă să citești Simfonia lalelelor
