Ploua torenţial. Tânărul intră grăbit în restaurantul cochet din centrul oraşului. Fu întâmpinat rapid de un garderobier amabil, care îi preluă îndată paltonul şi pălăria, ambele udate zdravăn de ploaie. Şeful de sală se apropie zâmbitor.
– Bună seara, bine aţi venit!
– Bună seara, am o rezervare pentru două persoane într-un separeu, pe numele Marius Dumitrescu..
– Numai o clipă, vă rog, să verific!
Individul se îndepărtă rapid şi, ajuns lângă un birou, preluă un registru, pe care începu să îl cerceteze cu atenţie. Marius aştepta liniştit în holul restaurantului, scrutând cu privirea întreaga încăpere, oarecum preocupat de faptul că aproape toate mesele erau ocupate şi fundalul sonor era dominat de un zumzet ce i se părea sâcâitor. Tresări uşor când auzi vocea şefului de sală. Continuă să citești Patima
