De-a lungul timpului mi-am exprimat dorinta si placerea de a colinda, in calitate de turist, stradutele inguste si romantice ale oraselor medievale, in opinia mea atat de fascinante si misterioase pentru ca fiecare din ele spune o poveste celui care o strabate, dezvaluie o pagina din trecutul acelui loc. Pentru ca doar ele au o poezie nerostita, te farmeca si te invita la contemplare, iti trezesc curiozitatea, te invaluie cu parfumul vremurilor de altadata. Insa de fiecare daca s-a gasit cineva care sa le conteste si sa argumenteze impotriva umilei mele pareri. Pentru ca este miercuri o sa va las in compania unor imagini elocvente, zic eu. Pe de o parte aveti cateva stradute inguste, iar pe de alta bulevarde sau strazi normale ale unor frumoase orase catalane, Girona, Calella si Figueres, vizitate de mine anul trecut in luna mai. Continuă să citești Miercurea fara prea multe cuvinte
La cererea catorva prieteni, Mihaela, Roscata, Paul si Pato, am inventat reteta fericirii, care, de azi inainte, va deveni si indemnul oficial al acestui blog: do what makes you happy, be with who makes you smile, laugh as much as you breath and love as long as you live! Retineti asadar ingredientele principale: lucrurile frumoase, oamenii veseli si optimisti, zambete si dragoste din belsug.
Poate va intrebati daca membrii blogului summerday sunt fericiti. Ei bine, azi vom prezenta sase situatii/lucruri care le pot aduce acestora zambetul pe buze.
Raspunsuri Nice:
Dupa cum se stie, sunt douafeluri de a-ti trai viata, unul – de a crede ca nu exista miracole, altul – de a crede ca totul este un miracol, cel de-al doilea mi se pare mai Continuă să citești Reteta fericirii
CRESC – cateva floricele minunate in ghivecele de pe pervazul din sufragerie.
PACATUIESC – Totusi, suntem in post…
CITESC – blogurile voastre zilnic :kissing:
CRED – ca nu va veni sfarsitul lumii in 2012 si nici ca norul radioactiv de la centrala atomica de la Fukushima ne va afecta. :sick:
MIMEZ – uneori fericirea :face:
VISEZ – la o excursie pe Coasta de Azur, Valea Loarei, Paris :cwy:
CER – doar un strop de iubire si intelegere :ermm: :unsure:
FRUMOS – precum un camp de maci, un cer sangeriu la apus, o plimbare pe stradutele inguste si romantice ale unui oras medieval, precum plajele din Algarve a caror particularitate este data de prezenta colorata a stancilor ce ies din mare sau din nisip, adevarate oaze de intimitate si umbra in zilele toride de vara, gradinile inverzite si fantanile celebrului Palat Alhambra din Granada. Continuă să citești Iubesc
Nu mai este niciun secret ca nu-mi place iarna. Dincolo de temperaturile negative, ghetus, imbracaminte incomoda, anotimpul alb mai inseamna ceva: luna februarie. Luna, care in opinia mea, ar trebuie exclusa din calendar, pentru ca este perioada din an in care am luat cele mai proaste decizii de-a lungul vietii. Ma gandeam tot anul la un anumit lucru, stiam ca nu trebuie sa-l fac, ca nu e bine si nici corect, incercam sa stau departe de tentatie, dar cum venea luna februarie, cum actionam pripit cedand ispitei. Si ca tabloul sa fie complet, nu pot sa nu-mi amintesc cum in urma cu multi ani, in noaptea dintre 13 spre 14 februarie, am fost la un pas de moarte. Eh, ale tineretii valuri… Acestea sunt motivele pentru care detest luna februarie, cu tot ce implica ea, cu toate amintirile ei, cu toate evenimentele ei.
Prin definitie, kitsch-ul exprima prost gust, sentimentalism, vulgaritate, diletantism artistic. Kitsch-ul reprezinta arta simplificata, produsa in serie, care apeleaza la stridenta, artificiu, zgomot pentru a atrage atentia si a satisface rapid, fara prea multa stradanie.
Dupa cum bine stiti, daca ati avut amabilitatea sa-mi rasfoiti blogul, Brugge este unul din orasele mele favorite. Numele sau provine din norvegiana veche: Bryggja = pod, punte, (un) chei. Centrul vechi istoric al orasului – unu dintre cele mai bine pastrate din Europa – este inclus pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, avand o suprafata de cca. 430 ha. Pe scurt, a fost dragoste la prima vedere. De ce? Simplu, pentru ca orasul este o bijuterie in aer liber, care isi spunea povestea in primul rand afara, prin cladirile si canalele de basm, peste care am plutit romantic, intr-o barca cu vaslas, ca o printesa curioasa, spionand prin ferestrele locuintelor vechi de sute de ani, dar si pentru ca, prin renume, te invita natural in socolateriile sale, in magazinele cu dantelarii, in catedralele majestuoase, in muzee (exista chiar si unul cu diamante!). Iata ca in acest orasel belgian(situat in regiunea Flandra, 117.073 locuitori), scenaristul si totodata regizorul Martin McDonagh a imaginat o aventura mai putin obisnuita pe care eu am urmarit-o cu sufletul la gura.
“In Bruges” e de nota 10. Un scenariu sclipitor, o interpretare pe masura a lui Farrell, personaj antipatic la inceput, dar care te face pana la urma sa-l indragesti, presarat cu umor inteligent si negru ca taciunele, suspans, un sfarsit imprevizibil, toate impachetate in magia aproape neverosimila a celui mai bine conservat oras medieval al Belgiei, Brugge. Era de asteptat ca cineva sa cada din Turnul Belfort, construit in sec XIII, unul dintre cele mai importante simboluri ale Brugesului, cu o inaltime de 88 de metri , pe vremuri servind drept turn de observatie si adapostind bogatiile si arhivele orasului, si locul de desfasurare al unora din cele mai emotionante secvente din film. O invitatie deschisa adresata celor care vizioneaza filmul, potentiali vizitatori ai Brugge-ului intr-o buna zi, de a pasi intr-o lume de basm, pentru a descoperi arta, cultura si istoria la ele acasa.
Totusi, suntem in post…