Iubiri virtuale

Daca creierul este cea mai erogena zona a corpului, iar imaginatia unul din cei mai puternici excitanti sexuali, de ce se afirma atat de des ca este imposibil sa te indragostesti in virtual? De ce sunt atat de condamnate iubirile care iau nastere pe blog sau chat, de exemplu, iar cei care ajung sa dezvolte sentimente pentru o persoana doar din discutii virtuale sunt imediat catalogati ca fiind niste singuratici sau neadaptati social, sunt respinsi, marginalizati, tratati ca niste obsedati, nu doar de cei care se trezesc in postura de a fi obiectul unei pasiuni iscate (aparent) din senin, dar ci si de cei care afla povestea. De ce intr-o societate ultra-tehnologizata, cand ajungem sa ne petrecem chiar mai mult de 8 ore pe zi pe net, iubirile nascute in virtual sunt tratate ca niste anomalii, sunt considerate subiect tabu, nimeni nu indrazneste sa recunoasa ca s-a indragostit in felul asta, de teama ca, imediat, ar putea fi stigmatizat, ostracizat, judecat si condamnat sa poarte pe viata eticheta de ciudat?

Cat de greu ne este sa admitem ca exista oameni pentru care aspectul fizic este Continuă să citești Iubiri virtuale

Share

Blogoterapie

Cu multi ani in urma, intr-o dimineata de toamna tarzie, ma aflam in fata ambasadei Finlandei(tara pentru care de mica facusem o usoara fixatie, banuiesc ca datorita numelui sau romantic,  de acum va este arhicunoscuta pasiunea mea pentru lacuri, golfuri, insule, canale, peisaje lacustre, iar faptul ca am ajuns la un moment dat sa lucrez in sediul reprezentantei diplomatice a  acesteia in Romania, mi s-a parut  o coincidenta mult prea stranie) si ma uitam usor circumspecta, cum trei indivizi cel putin dubiosi din punctul meu de vedere, incercau sa intre in cladire. Unul dintre ei,  un batranel desprins parca din povestirile cu profeti sau vindecatori celebri, insotit fiind de doua (mult) prea tinere fete, a intrat in vorba cu mine, dorind anumite informatii despre programul institutiei. Din vorba in vorba am inteles ca are anumite puteri si l-am rugat sa ma descrie in cateva cuvinte,  sa-mi spuna cum ma vede el, ce ma asteapta in viitor, ce parere are depre mine. Oricum imi parea ireal totul, dar curiozitatea m-a facut sa astept cu interes analiza lui. Dupa ce m-a masurat din cap pana-n picioare, mi-a spus doar atat: sa nu lasi sa treaca o zi fara sa scrii ceva, nu conteaza cat de putin, dar sa scrii. Evident, nu am inteles nimic, nu i-am urmat sfatul, nici nu avea cum, nu tineam un jurnal intim, scriitoare nu eram, internetul nu aparuse inca la noi, la facultate nu mergeam, unde si de ce sa scriu?

Fara sa vreau, peste timp, am indeplinit profetia acelui batran. Continuă să citești Blogoterapie

Share