Micul dejun-pro sau contra?

Majoritatea nutritionistilor sustine ca e bine sa mananci cat mai mult dimineata si cat mai variat. In acest moment al zilei, organismul se incarca cu vitamine, minerale, proteine si fibre si isi asigura energia pentru intreaga zi. Poti consuma astfel lactate cu cereale, oua, fructe, legume, dulceata etc. Odata ce ai mancat bine dimineata, pofta de a lua gustari peste zi va scadea considerabil.
Specialistii care sustin ca micul dejun ingrasa isi sprijina teoria pe faptul ca persoanele cu un metabolism lent au o activitate extrem de scazuta dimineata, iar un mic dejun copios poate ingrasa. Nici ei nu recomanda sa se sara peste aceasta masa, ci doar sa se consume fructe si legume la micul dejun.

Se mai spune ca daca manaci dimineata:

-vei reusi sa-ti controlezi mai usor greutatea. Micul dejun activeaza metabolismul. Caloriile din alimentele consumate in cursul diminetii sunt arse mai usor, prin activitatile din timpul zilei

-vei reduce considerabil riscul aparitiei unor boli precum Continuă să citești Micul dejun-pro sau contra?

Share

Do you like coffee?

Ma gandeam zilele astea cat de mult ma pot insela in privinta oamenilor. Ori sunt ei foarte vicleni si prefacuti, ori sunt eu prea naiva. Deocamdata nu am gasit raspunsul corect, mai meditez…  Se spune ca abia dupa ce te certi cu cineva, afli adevarata sa parere despre tine. Dar oare ce te face sa-ti pierzi timpul cu o anumita persoana, sa stati ore intregi la discutii, sa mergeti impreuna in concedii, sa iesiti in parc la plimbare sau la cafea in oras, daca in sinea ta o dezaprobi si gandesti negativ despre ea?  Din obisnuita, comoditate, pentru ca ti-e greu sa renunti la ea dupa atata timp de prietenie, pentru ca va leaga amintiri frumoase si eventual secrete? Sau abia dupa ce va certati realizezi cum era de fapt?  Dar nu oamenii si comportamentul lor derutant si de neinteles pentru mine constituie tema acestui articolas, azi am decis sa va vorbesc despre prietenul meu cel mai bun. L-am descoperit acum vreo 4 ani, dupa o lunga perioada de timp (cea mai mare parte a vietii mele in fapt) in care l-am ignorat complet. Deh, prejudecatile astea… Ma temeam sa nu cumva sa ma atasez prea mult, astfel incat sa nu mai pot trai fara el. Ulterior, temerile mele s-au dovedit a fi intemeiate, dar acum nu consider ca este o dependenta periculoasa, ci una mai degraba Continuă să citești Do you like coffee?

Share

Dulce vs sarat


Dintotdeauna mi-au placut dulciurile, in special cele care contineau ciocolata sau crema de cacao.  Cand eram copil preferam ciocolata  din care nu consumam mai mult decat cantitatea recomandata pentru a avea un efect benefic asupra organismului, adica maximum 50 de grame(echivalentul a unei jumatati de tableta) pe zi. Rar faceam excese, recunosc ca s-a intamplat intr-o vacanta la Tusnad si de atunci m-am cam ferit de ea. Asa ca mi-am concentrat atentia asupra prajiturilor de casa, torturilor, inghetatei, checului, toate din cacao. Tot atunci am realizat  ca nu suport gustul prea dulce, ca imi provoca o stare de rau, pe care incercam pe cat se poate s-o atenuez cu apa din  belsug. Pana acum vreo doua luni simteam nevoia sa consum ceva dulce in fiecare zi. Uneori trebuia sa ma multumesc cu un fruct, un mar sau strugure, preferatele mele. La mijlocul acestei toamne,  din lipsa de timp, am renuntat la a mai gati acasa. Am realizat ca e mai ieftin si mai distractiv sa imi cumpar ceva din oras, mi-am gasit si un (fel de) restaurant pe gustul meu, si de atunci, aproape zilnic ma opresc sa servesc cina sau masa de pranz intr-o atmosfera calda, primitoare, relaxanta. Am incercat diverse feluri de mancare, dar niciodata nu am fost tentata de un desert. Rar de tot cand imi cumparam un croissant cu ciocolata. Imi era din ce in ce mai evident, se instalase dezinteresul pentru dulciuri. Care ar putea fi explicatiile acestui fenomen: Continuă să citești Dulce vs sarat

Share

Descatusare

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=P3CPqWXYXjE&feature=related]

23 noiembrie. Incordare maxima, concentrare, sobrietate. Credinta, speranta, asteptare. 24 noiembrie. Temeri inabusite, nerabdare…dezamagire. Amanare.

25 noiembrie. Satisfactie sufleteasca, gratitudine(pentru ca exista oameni buni, corecti, care-ti apreciaza onest munca si talentul), eliberare. Deznodamant fericit. Incepe sa se faca lumina si sa realizez ca tot raul e de cele mai multe ori spre bine. Ca amanarea a fost benefica, pentru ca azi a iesit perfect, asa cum nu s-ar fi intamplat ieri de exemplu. Atunci de ce ma simt atat de ciudat, parca sleita de puteri? De ce nu topai de fericire, de ca nu cant, de ca nu rad?  E ca atunci cand astepti indelung sa ti se intample ceva frumos, intuiesti ca va iesi bine, stii precis ca nu ai voie sa dai gres si sa te dezamagesti pe tine insati in primul rand, dar cand ti se intampla nu mai ai puterea sa te bucuri de succesul obtinut. Oboseala asteptarii te-a invins. Nu realizezi ca s-a terminat, ca in sfarsit esti un om liber. Ajung sa-i dau dreptate celui care spunea ca fericirea este tocmai Continuă să citești Descatusare

Share