Îi întâlnim peste tot, pe străzi, în trenuri, în gări, la metrou, în autobuze, etc. Copii, adulţi în floarea vârstei, bătrâni, sănătoşi sau invalizi, cu toţii caută acelaşi lucru: mila noastră, concretizată în – mai ales – bani. Cerşetoria şi-a pierdut originile istorice în atemporal, cred că există dintotdeauna. Unele societăţi o dezaprobă şi încearcă să o limiteze, altele, dimpotrivă, o tolerează şi o încurajează. Morala creştină, greşit interpretată, contribuie la extinderea acestui fenomen controversat. Spaţiile din jurul bisericilor sunt aglomerate de cerşetori care fac apel la mila credincioşilor.
Eu cred că cerşetoria a devenit o industrie extrem de profitabilă. Vă recomand filmul “Filantropica”, consider că oferă o perspectivă relevantă în sprijinul afirmaţiei mele. Oricât de dur şi de neverosimil poate părea, există persoane care organizeză reţele întregi de cerşetori, în ţară şi în străinătate, ale căror venituri ajung să rivalizeze cu cele din traficul de droguri, armament sau prostituţie. Lipsiţi de orice scrupul, aceştia exploatează un număr enorm de persoane fără ajutor, invalizi, copii, bătrâni, etc. Sunt stabilite sume zilnice pe care aceştia trebuie să le predea “patronilor”; în caz contrar, sunt maltrataţi. În disperare de cauză, cerşetorii devin violenţi faţă de persoanele care refuză să le dea bani. Am văzut indivizi care Continuă să citești Cersetoria, plaga a societatii?
