Ieri a fost prima dimineata cand am simtit ca a venit toamna cu adevarat. Fericita ca in sfarsit am scapat de probleme la munca, de stresul ce mi-a dat de furca in ultimele trei saptamani, am plecat la o sedinta matinala la serviciu, imbracata intr-o bluzita subtire, cu maneca scurta. Am tremurat putin, dar asta numai pana la pranz, cand s-a facut din nou extrem de cald. Dupa intalnirea de lucru, incantata nevoie mare ca a durat atat de putin, am dat nas in nas, in pragul institutiei, cu soarele care mi-a facut complice cu ochiul si m-a invitat la o expozitie in natura. Pictorul, maestru desavarsit, toamna. Curiozitatea era mare pentru ca stiam foarte bine, din imagini, cat de priceput e artistul, asa ca nu am rezistat tentatiei si am acceptat cu drag propunerea insolita. Si nu regret nicio clipa ziua petrecuta in parc. Plimbarea pe aleile sale a avut darul de a-mi umple sufletul de linistea dupa care tanjeam atat de mult. M-am deconectat de la grijile cotidiene, am uitat de sarcinile de la job, de criza, de tot. Am fost doar eu cu frunzele aurite de artar, cu lacul verde si lumina calda de toamna. Am surprins si cateva instantanee autumnale, pe care o sa le denumesc, astfel incat fiecare dintre voi sa-si poata alege tabloul preferat: Continuă să citești Tablouri de toamna
Etichetă: melancolie de toamna
Cat de repede te atasezi de oameni?
Sunt oameni care intra in casutele noastre virtuale sau reale, ne gadila orgoliul coplesindu-ne cu laude, ne ating sufletul cu o vorba buna, ne incurajeaza si ne transmit din energia si vibratia lor pozitiva, ne impartasesc din gandurile sau emotiile lor, ne alina tristetea, ne acompaniaza in clipe de singuratate, unii raman, altii insa poposesc pentru o perioada si apoi, din motive doar de ei stiute, isi continua misiunea departe de noi lasand in urma lacrimi de dor.
E atat de usor sa te apropii de ei, intr-o lume grabita, egoista, nepasatoare, pare atat de simplu si de firesc sa devii dependent de bunatate, frumusete sufleteasca, generozitate. Vrei sa-i ai zi de zi aproape, in absenta lor simti un gol in suflet, nostalgie si speranta ca intr-o zi vor reveni.
Ma atasez imediat de oamenii calzi si blanzi, care stiu cu o vorba sa aline durerea, oamenii pe care-i simt eu cu sufletul curat, binevoitori si bine intentionati, se intampla asta atat in realitate, dar mai ales aici, pe blog. M-am bucurat nespus cand am realizat de exemplu ca Alicee va ramane alaturi de noi chiar daca acum e in Maroc unde conexiunea la internet nu este tocmai grozava, cand am observat Continuă să citești Cat de repede te atasezi de oameni?