Am observat ca se practica in blogosfera sarbatorirea articolului cu numarul 300. Ce-o avea cifra asta special, nu m-am dumirit inca, dar cum nu as vrea sa fiu tocmai eu exceptia de la regula, m-am gandit ca e frumos sa-i dedic un material festiv. Din pacate este o aniversare trista, cea de-a 300-a postare coincide cu un moment mai putin fast pentru autoarea sa, care traieste o primavara amara, o primavara ce i-a furat iubirea, zambetul si pofta de viata. O primavara ce i-a adus iarna in suflet, dorul chinuitor, tristetea eterna si mii de lacrimi arzatoare. Si cat a asteptat primavara asta… Si-o dorea nespus, mai mult ca orice altceva. A visat la ea intreaga toamna si iarna, in ea si-a depozitat toate visele si dorintele secrete. Desi e pe cer aproape zilnic, soarele ii refuza zambetul sau strengar, razele lui nu o mai alinta ca altadata, nu-i mai simte caldura binefacatoare, iar poezia naturii renascute n-o mai emotioneaza, nu mai trezeste in ea fiorii unui nou inceput. Primavara asta i-a rapit cel mai pretios lucru, cel fara de care viata e doar o povara, o calatorie in pustiu printre dunele deznadejdii, o nefericire cronica, o noapte fara zi, o cafea fara aroma. Primavara asta i-a ucis speranta. Ah, si nici macar nu e o pacaleala de 1 aprilie…e doar cruda realitate.
Dar propun ca macar azi sa facem abstractie de “miracolul” primaverii, asa ca va invit pe toti la Continuă să citești Aniversare summerday