[polldaddy poll=3441272]
Care este tara voastra preferata?
Etichetă: Israel
Fiul Hamasului
Coltul cu recenzii
Motto: „O, profetule, lupta-te impotriva necredinciosilor si a fatarnicilor si fii crunt cu ei, caci locuinta lor e iadul si rau este drumul”
Sura Oprelistii, 66, 9. Coran.
Fiul Hamasului
Autor: Mossab Hassan Yousef impreuna cu Ron Brackin
Grupul Editorial Trei, 2010
Am vazut-o la ultima manifestare Bookfest. Desi organizatorii au incercat sa o promoveze cum s-au priceput mai bine, cu tot titlul ei agresiv si cu tot avertismentul „reality shock”…standul cu pricina nu prea atragea vizitatori. Avem teroristii nostri de zi cu zi, cui ii mai pasa de Orientul Mijlociu?
Din punctul meu de vedere, inainte de a fi o carte de aventuri, calatoria lui Mosab este una spirituala. Se aseamana cumva cu „Alchimistul” lui Coelho. Profit de momentul „off-topic” pe care mi l-am creat pentru a face o precizare care mi se pare necesara. Povestea lui Coelho este copiata dupa o poveste hasidica a rabinului Bunam din Pžysha, numita „Comoara”. Asa. Acum, ca m-am mai racorit, sa trecem mai departe.
Aceasta insa nu e o poveste inventata. Si nu este una furata. Este chiar viata lui Mosab.
S-a nascut in 1978, in Ramallah, iar tatal lui, seicul Hassan Yousef, a fost unul din intemeietorii temutei organizatii Hamas.
Timp de 10 ani, intre 1997 si 2007, Mosab a fost „Printul Verde”, spionul serviciului israelian de securitate interna Shin Bet. Având in vedere ca era fiul unuia din cei mai importanti lideri palestinieni ai perioadei in care se intâmpla actiunea, Mosab a fost cea mai importanta sursa de spionaj pe care israelienii au avut-o infiltrata la vârful Hamas, a avut acces la intâlnirile organizatiei cu Yasser Arafat si a reusit sa afle informatii de prima mâna despre celulele teroriste care activau in interiorul organizatiei sau chiar in cercurile cele mai inalte ale puterii palestiniene. A salvat sute de vieti israeliene prin faptul ca, bazându-se pe informatiile lui, Shin Bet a reusit sa impiedice (de multe ori in ultimul moment) unele din atacurile sinucigase. Mai presus de toate, Mosab a dovedit o realitate pe care „capetele luminate” care ghideaza politica internationala au refuzat sa o observe cu o indârjire demna de o cauza mai buna: Arafat a ramas, pâna la sfârsitul vietii, un criminal odios si un imbogatit de razboi.
De ce este interesanta aceasta carte, in afara pasajelor demne de un film de spionaj de inalta clasa? Pentru ca Mosab, in urma experientelor prin care a trecut, s-a botezat si s-a convertit la crestinism. Cum de s-a intâmplat? Mi-a fost destul de greu sa inteleg. Dar, cu ajutorul lui Mosab….am facut un efort in plus.
Jihadul….sunt convins ca ati auzit acest cuvânt. Radacina triconsonatica „jhd”, din care s-a dezvoltat si substantivul cu pricina, inseamna, la obârsie, „a fi harnic”, „a face efort”. Iar „juhd”, un alt substantiv derivat din aceeasi radacina, inseamna „efortul pentru atingerea unui scop”. Din acest trunchi initial s-au ramificat noi intelesuri, printre care si „actiunea credinciosului (musulman) pentru a-si dovedi credinta”. Dupa care… totul a luat-o razna.
In Coran radacina „jhd” apare de 35 de ori, de 22 de ori la modul general, de 3 ori la modul spiritual si de 10 ori la modul razboinic.
Cam in acest mediu a fost crescut Mosab. A invatat sa urasca, i s-a tot repetat ca evreii sunt raul absolut, care le-au furat pamânturile. Evreii mereu inarmati, mereu mai curati, mai organizati si mai evoluati.
Din cauza unei prostii (a vrut sa procure in mod ilegal niste arme) Mosab a intrat la inchisoare si acolo l-a cunoscut pe viitorul lui contact din Shin Bet. Dar a mai cunoscut ceva: adevarata faţă a Hamas, pe care n-o stia.
Chiar daca initial Mosab a acceptat colaborarea cu gândul ferm de a se razbuna, intr-o buna zi, pe israelieni, intentiile lui se topesc atunci când incepe sa-si dea seama ca tot ce stia el despre evrei este eronat. Lumea lui interioara se clatina.
Cum evreii stiu de multa vreme un lucru, si anume ca nu se poate face treaba cu analfabetii, prima lor grija a fost ca Mosab sa-si termine studiile liceale si sa mearga la facultate (studiile fusesera intrerupte din cauza detentiei). Israelienii cunosteau araba (care e limba oficiala in Israel), cunosteau foarte multe despre cultura araba si se aratau prietenosi. N-au incercat sa-l dreseze sa infaptuiasca lucruri rele: i-au spus ca trebuie sa aibe o conduita ireprosabila, sa nu comita adulter (cel putin pe perioada colaborarii) si…sa se tina de carte. Asa ca, dupa absolvirea liceului, s-a inscris la Al-Quds Open University.
O intâmplare ciudata sadeste in el germenele care ulterior avea sa duca la convertire. Trecând pe lânga Poarta Damascului se intâlneste cu cineva care-l invita sa ia parte la un grup de studiu crestin. Si, cum invatase deja multe lucruri noi despre „necredinciosii” israelieni, se hotaraste sa-i cunoasca si pe crestini. Si asa descopera Predica de pe Munte. Apoi…”iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei care va blestema, faceti bine celor care va urasc si rugati-va pentru cei care va insulta si va prigonesc” (Matei, 5:44). Era mesajul pe care Mosab il cautase toata viata. Incercase mereu sa-si caute „vrajmasii” in afara Islamului, in afara Palestinei, in afara Hamasului. Dar „vrajmasii”…nu pot fi definiti intotdeauna in termeni de religie, nationalitate sau culoare. „Vrajmasul” este lacomia, mândria, ticalosia care traieste in noi. O lectie pe care Mosab a inteles-o mai bine decât foarte multi dintre crestini.
Eu nu cred ca e nevoie sa te convertesti pentru a fi tolerant. Poti fi un om bun, intelegator, in orice religie. Exista musulmani care fac eforturi in aceasta directie. Din nefericire, glasul lor e acoperit de trupele de zgomote care propovaduiesc intoleranta, terorismul, fanatismul si „vor totul”. Ori asta nu se poate. Israelul si Palestina impart o suprafata de cam 20.000 kmp si nu exista alternativa. Vor trebui sa se inteleaga. In asta au si constat de fapt esecurile repetate, pentru ca au existat doar compromisuri cu parfum de santaj, niciodata intelegeri acceptate de ambele parti.
Evreii au inteles ca ceva nu e in regula si au indraznit chiar sa modifice textele sfinte, subliniind ca Legea Talionului e mai degraba aparenta decât efectiva (Baba Kama, 83b-84a – Talmudul Babilonian). De asemenea, crestinii au inteles si ei (cam târziu, desi aici lucrurile ar fi trebuit sa fie mai simple, intrucât intregul mesaj al lui Isus este despre iubire) ca nu pot fi condamnati toti evreii pentru uciderea lui Isus, ci doar cei care au participat la desfasurarea evenimentelor de atunci (Documentul Nostra Aetate 4, adoptat la Conciliul Vatican 2 de catre papa Paul VI in data de 28.10.1965). Mai mult de atât nu se putea, e concesia maxima. Daca ar fi mers mai departe ar fi insemnat sa declare ca mincionoase Evangheliile oficiale. Evreii si crestinii au inteles ca nimic durabil nu se poate cladi pe ura. E cazul s-o priceapa si musulmanii, in special palestinienii.
Si nu numai ei. Ci toti cei care au impresia ca raul e doar in afara lor.
Aviz amatorilor!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GYw0TWlvECI]
Autor: Dragos
Legi ciudate, inapoi la lume date
Vorbeam deunazi cu cineva despre tot felul de legi ciudate si mi s-a deschis apetitul, asa ca am dat o raita pe internet de curiozitate. Hmmmm…multele site-uri pe care le-am colindat par sa se inspire unul din altul si e destul de greu de ajuns la sursa primara. Cum am avut o mica divergenta cu KirstDay pe tema canalelor pe care iti vine informatia, am intrebat un bun prieten la care apelez ori de câte ori am probleme existentiale. Iar el mi-a spus ca entropia sursei este gradul de necunoscut din informatia generata si ca atunci când gradul de necunoscut este foarte mare in sistem, ei bine, orice informatie provenita de acolo e foarte importanta. Auzi, entropie…Cu alte cuvinte i-a dat dreptate lui KirstDay, care zicea ca „si până la urmă falsitatea sau valoarea de adevăr a unei afirmaţii nu constă neapărat în canalul de comunicare prin care ţi-e furnizat mesajul”.
Ma rog. Sa trecem mai departe. Prin urmare cititi, sa va amuzati, credeti si nu cercetati. Ca sursa nu conteaza!
1. Exista unele legi care interzic anumite lucruri pe care si noi constientizam ca, poate, sunt gresite, dar pedeapsa e cam mare (cel putin dupa parerea mea).
In Indonezia, pedeapsa pentru masturbare e decapitarea.
Iar in Hong Kong o femeie inselata are voie sa-si omoare sotul infidel, DAR doar cu mâinile goale.
In Anglia exista o lege (intre timp a fost abrogata) prin care erai condamnat la moarte prin spânzurare daca incercai sa te sinucizi.
In Bangladesh e interzis chiulitul de la scoala. In caz ca esti prins chiulind, ajungi direct la inchisoare.
2. Apoi exista legi care interzic lucruri suficient de gresite pentru a fi interzise, dar curios este ca unii s-au gândit sa le interzica in mod explicit.
In Bolivia (Santa Cruz) barbatii nu au voie sa faca sex in acelasi timp cu mama si fiica ei.
In Florida nu ai voie sa faci sex cu un porc spinos.
In Connecticut nu ai voie sa treci strada in mâini.
In Nebraska nu ai voie sa pilotezi un avion daca esti beat.
3. Unele legi poate ca le dorim aplicate si la noi. Acestea interzic lucruri care noua ni se par cât se poate de normale.
In Franta e ilegal sarutul in metrou.
In Israel e ilegal sa mergi pe bicicleta pe drumurile publice, daca nu ai licenta speciala.
In Elvetia e interzisa trântirea portierelor (ce obsedati!).
In New Mexico idiotii nu pot vota (asta da lege!). Dar, probabil, au voie sa candideze….
Daca in spatele tuturor acestor legi banuim o oarecare logica, chiar daca deplasata uneori, ei bine, exista legi (si aceasta e cea mai interesanta categorie) care interzic tot felul de nimicuri stupide. Oricât am incercat, n-am reusit sa-mi dau seama cum de intâmplari minore au declansat asemenea probleme majore incât legislatorii s-au simtit obligati sa le interzica.
4. Legi cu totul si cu totul ciudate.
In Arizona n-ai voie sa vânezi camile.
In Miami (Florida) e interzis sa imiti animale. Iar in Nebraska n-ai voie sa vânezi balene!
In Hawaii n-ai voie sa-ti pui monede in urechi.
In Idaho nu ai voie sa pescuiesti stând pe spatele unei camile.
In Illinois e interzis sa oferi tigari aprinse pisicilor, câinilor sau altor animale domesticite (adica animalelor salbatice ai voie!).
In Iowa le e interzis barbatilor care poarta mustata sa sarute o femeie in public.
In Indiana e interzis scaldatul pe timp de iarna.
In Iowa un sarut nu are voie sa dureze mai mult de 5 minute.
In Kansas nu ai voie sa impusti soareci dintr-o barca cu motor.
In Louisiana e interzis sa impusti casierul bancii pe care o jefuiesti cu un pistol cu apa.
Tot in Louisiana se considera ca, daca musti pe cineva cu dintii tai adevarati, e „atac simplu”. Dar, daca o faci cu dinti falsi, e „atac cu circumstante agravante”….
Si tot in Louisiana n-ai voie sa faci gargara intr-un loc public.
In Florida le e interzis femeilor nemaritate sa sara cu parasuta in zi de duminica.
In Maryland nu ai voie sa cresti scaieti in gradina.
In Massachusetts, daca esti in doliu, iti e interzis sa manânci mai mult de 3 sandwichuri in cadrul priveghiului.
In Minnesota nu ai voie sa treci granita statului daca porti o rata pe cap.
In New Mexico le e interzis femeilor sa apara neepilate in public (hmmmmm, legea asta nu e chiar asa rea; bine ca nu se pomeneste nimic de machiaj).
In Montana le e interzis femeilor maritate sa pescuiasca duminica, iar femeile nemaritate nu au voie sa pescuiasca decât daca sunt insotite.
In Carolina de Nord le e interzis câinilor si pisicilor sa se bata (câini cu pisici sau câini cu câini si pisici cu pisici?).
In California animalele nu au voie sa se imperecheze lânga taverne, scoli sau lacasuri de cult.
Si tot asa….
Mai sunt unele legi ciudate, dar uneori acestea iti vin in ajutor când ai nevoie mai mare. In Anglia barbatii pot urina in public, cu doua conditii: sa se usureze pe roata din spate a masinii personale si sa tina mâna dreapta pe automobil. Si o femeie poate sa urineze in public, dar doar daca e gravida. Ca bonus, legea ii da dreptul sa o faca inclusiv in cascheta unui politist, daca tine neaparat.
Bine bine, veti zice, dar la noi exista legi stupide? Exista, bineinteles. Dam cu nasul de ele zi de zi si ceas de ceas. Sunt totusi prea prezente si ne privesc prea direct pentru a le mentiona intr-un articol care se vrea, la urma urmei, un pic mai vesel. Dar, pentru a incheia cu ceva de pe la noi, cititi cum era redactata o lege cu ceva vreme in urma:
„Celui care va fi prins cu stromeleagul invârtosat primprejurul partilor fatatoare ale muierii i se va taia scârbavnicul madular intru vesnica lui nefolosinta” (text de lege care sanctiona violul in timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat).