“Internetul este o supapa de evacuare a frustrarilor ascunse in spatele timiditatii si o buna ocazia de a da frau liber personalitatii noastre reale.” G. Dinica, 15 septembrie 2004
Nu stiu altii cum sunt, dar eu as putea sa stau ore in sir fara sa ma misc, fara sa respir, fara sa beau sau sa mananc, pe blog. Acum patru ani mi-am gasit o activitate care mi se potrivea perfect, care ma fascineaza si captiveaza si azi la cote maxime. Am nevoie de blogging ca de aer pentru ca e singura mea metoda de relaxare totala. Veneam epuizata psihic de la munca, incapabila sa fac ceva prin casa, de multe ori nervoasa, dezamagita, iritata, nu suportam sa mai aud nimic, si cel mai mic zgomot ma deranja, nu simteam nevoia sa vad si sa vorbesc cu nimeni, vroiam sa fiu doar eu cu mine, in sfarsit singura. Si ce te poate deconecta mai bine decat scrisul pe blog? O activitate aproape deloc solicitanta, care presupune doar un usor, dar placut efort intelectual. Odata pasul facut in mirifica lume internauta, in coltisorul meu de paradis, cum imi place sa-mi alint blogosfera, reusesc sa ma calmez si detasez instant de toate problemele din viata de zi cu zi. Pana si lacrimile de dor mi se usuca pe obraz, convulsiile de la job se pierd in negura uitarii, iar dimensiunea microscopica a salariului imi pare dintr-o data irelevanta. Ar fi culmea sa nu accept ca sunt posedata de demonul Continuă să citești Maxima zilei(XVII) Addiction
