Districtul Lacurilor Fierbinti(The Hot Lakes District)
Noua Zeelanda
Originea depresiunilor: vulcanica
In Insula de Nord, nu departe de tarmul golfului Plenty, un grup de lacuri, dintre care sapte sunt mai mari – Rotorua(83 kmp), Rotoiti, Rotoehu, Rotoma, Rerewhakaitu, Okataina si Tarawera – ocupa depresiuni vulcanice formate prin explozie – tip caldeira si maare. Lacurile sunt alimentate de numeroase izvoare termale, fapt ce explica si denumirea acestora(Lacurile fierbinti).
Cand europenii au descins aici, mai precis odata cu expeditia lui J. Cook(1770), au vazut cum bastinasii introduceau cosurile cu legume si zarzavaturi in izvoarele termale pentru a le fierbe, iar pe pamantul din jurul acestora frigeau carnea si pestele. Nu intamplator, Cook a numit Noua Zeelanda – Tara Minunilor.
O dovada a permanentei activitati vulcanice din acesta regiune o constituie formarea, in 1889, a unuia dintre lacuri – Rotoma – situat sub muntele Tarawera(1111 m ).
Como
Italia
Suprafata: 146 m; Ad. max:410 m
Originea depresiunii: glaciara
Lacul Como este al treilea lac ca marime si primul in ceea ce priveste adancimea din Italia. Are o configuratie mai aparte fata de alte lacuri nord-italiene, fiind sub forma unui Y rasturnat. Acesta este drenat de raul Adda, unul dintre principalii afluenti ai fluviului Po(Pad). Lacul este strajuit, pe ambele parti de culmi muntoase, care ajung pana la 2610m, in vf Legnone. Ca si in cazul celorlalte lacuri subalpine, masele de aer cald mediteranean patrund in lungul lacului determinand un climat mai bland.
Poate ca l-ati vazut in Star Wars sau Ocean’s Twelve, sau l-ati descoperit din scrierile lui Byron, Stendhal sau Shelly. Nu este doar unul din cele mai adanci lacuri glaciare din Europa, ci locul in care frumusetea unui lac de munte a fost implinita de ceea ce a construit omul: vile clasice inconjurate de cele mai minunate gradini.
Tinerii iubesc zona pentru peisaje si pentru varietatea de sporturi practicabile aici (trekking, bicicleta, wind-surfing, caiac, ski nautic), iar batranii pentru linistea pe care o gasesc. Unii spun ca nimic nu este mai frumos decat sa bei un pahar de vin pe malul lacului, in Bellagio – iar Shelly confirma: Lacul depaseste orice inchipuire a mea despre frumusete.
Funduzi
Rep. Africa de Sud
Originea depresiunii: de baraj prin surpare
In Muntii Soutpansberg din nordul proviciei Transvaal, pe dreapta fluviului Limpopo, se gaseste lacul Funduzi. In jurul acestui lac nu se dezvolata nici vegetatia, nici vietuitoarele specifice regiunii, iar bastinasii tribului bavenda nu se apropie de el, deoarece se spune ca oamenii care s-au aventurat cu barca au fost pur si simplu inghititi cu barca cu tot. De asemenea se mentioneaza ca cei care au baut apa din lac au murit. Cand au auzit oamenii de stiinta de aceste puteri “ucigatoare” ale apei, au venit sa-l cerceteze. Dar s-au intamplat unele fapte care i-au uimit cu adevarat. Astfel, apa colectata pentru a fi analizata a disparut peste noapte, in chipa misterios, din recipientele respective.
Raspunsurile la aceste enigme ale lacului Funduzi sunt oarecum relative. Astfel, compozitia chimica a apei, cu particularitati improprii dezvoltarii vietii si otravitoare pentru om, se datoreaza prezentei microelementelor de bor si crom, a sarurilor acidului cromic(care sunt toxice) si provin de la zacamintele de crom din regiune. Disparitia apei din recipiente s-ar explica prin diferenta de temperatura la recoltare(ziua – ridicata) si cea din timpul noptilor(scazuta – in semipustiu), care, in conditiile solutiilor concentrate, se cristalizeaza pe pereti. “Inghitirea” oamenilor cu ambarcatiuni cu tot a fost explicata prin existenta unor vartejuri puternice, determinate de o circulatie carstica subterana.
Eyre
Australia
Suprafata: 0-9690kmp
Adancimea: 0-1 m
Originea depresiunii: tectonica
Cel mai mare lac din Australia, atunci cand are apa, deoarece, adeseori seaca, lasand locul unei suprafete acoperite cu o crusta de sare. Datorita acestor particularitati, lacului Eyre i se mai spune si ghost lake, adica “umbra lacului”. I se mai spune si salinas(saratura), din cauza faptului ca reprezinta o reala salina. C.T. Madigan a facut in 1929 investigatii asupra crustei de sare si a constatat ca atingea cca. 45 cm grosime, suportand, astfel, greutatea unei locomotive. Aceasta intinsa crusta de sare a constituit si mai constiutie o fata morgana pentru calatorii insetati care o confunda cu o imensa suprafata de apa.
Primul calator care a ajuns la acest lac a fost Edward Eyre in septembire 1840, iar in 1860, G.W. Goyder cartografiaza lacul si ii da numele dupa primul descoperitor. Potrivit cercetarilor geologice, se apreciaza ca in perioada cretacica exista aici o mare interioara cu o suprafata de aproximativ 1.300.000 kmp, care a fost drenata ulterior spre Marele Golf Australian din sud.
Depresiunea lacului Eyre, situata la 15 m sub nivelul marii, se compune din doua parti, separate de Goyder Channel: cea de nord, mai mare(8430 kmp) si cea de sud(1260kmp) – in total 9690 kmp. Cand are apa, adancimea maxima poate ajunge la 5,7 m in partea nordica. In perioadele cand lacul este secat, fundul depresiunii, neted si acoperit cu o crusta de sare, constituie o veritabila pista pentru curse auto.
Saimaa
Finlanda
Suprafata: 4400kmp sistemul lacustru; 1760 lacul propriu-zis
Ad. max: 82m
Originea depresiunii: glaciar-tectonica
Ţara celor 1000 de lacuri?
Minciună sfruntată! Finlanda are exact 187.888 de lacuri peste 500 m2. Densitatea maximă este atinsă în regiunea Lampi–Suomi (lampi = baltă, Suomi = Finlanda), unde sunt peste 100 de lacuri pe kilometrul pătrat. În vestul Finlandei găseşti „doar” 40 pe kilometrul pătrat! În general, sunt lacuri mici şi puţin adânci – numai trei dintre ele depăşesc 1000 km, totusi rămân 56.000 cu o suprafaţă mai mare de un hectar. Cel mai mare lac, Saimaa, este cu o treime mai mare decât întregul complex Razelm-Sinoe. Lungimea malurilor însumează 130.000 km, adică de trei ori circumferinţa Globului la Ecuator! Ca şi cum nu ar fi de ajuns, la asta se adaugă 20.000 km de râuri. Şi Baltica, desigur, cu cele aproape 180.000 de insule finlandeze.
Acestea formeaza un adevarat labirint, cu numeroase insule, golfuri, fiind legate de lacuri si canale care ofera nu doar imagini frumoase, dar si ocazii pentru drumetii de neuitat. Intre iunie si august, in perioada calda, se poate inota in unele lacuri sau se practica plimbarile cu barca. In timpul iernii aceste lacuri inghetate sunt perfecte pentru patinaj.
Complexul lacustru Saimaa se sprijina, in partea estica, pe flancul marei morene Salpausselka, din care cauza aceasta limita este destul de clara. Numeroasele lacuri si mlastini din acest complex lacustru sunt stans legate de o retea foarte deasa de canale, cu pante mari, cascade, prin care se poate circula din partea sudica – de exemplu, din Lappeenranta si Lauritsala – pana in partea centrala, la Kuopio. In interiorul acestui sistem lacustru se gaseste o gama variata si tipica a reliefului glaciar de acumulare, cum ar fi creasta nisipoasa Punkaharju, in partea sudica, coloanele de granit Koli, care au fost folosite ca puncte strategice in Evul Mediu, din Cetatea Savonlina. In afara de transportul de persoane, complexul lacustru este folosit intens pentru transportul lemnului, sub forma plutelor.
