Sfaturi. Cand, cui, de ce?

“Cine asculta toate sfaturile care i se dau n-are timp sa fie el insusi” Carlo Goldoni

Probabil acesta este principiul dupa care am functionat in viata. Nu mi-a placut niciodata sa dau vina pe altii pentru greselile mele, iar daca am esuat intr-un domeniu sau am luat decizia eronata intr-o anumita situatie, macar nu am ramas cu regrete ca nu am fost suficient de puternica si hotarata sa ma bazez pe propriile cunostinte, rationamente, experiente, reactii. Ceva de genul: nu-mi dati sfaturi, stiu sa gresesc si singura! Da, am facut cum m-a dus pe mine capul si am avut sau nu dreptate, dar macar nu exista o alta persoana careia pot sa-i reprosez: uite, vezi ce mi-ai facut, din cauza ta sunt acum nefericita! Poate, pentru ca in acest caz, mi-e mai usor sa ma iert pe mine insami decat pe altul.

Nu-mi place sa primesc sfaturi. Desigur cand vine vorba de sanatate si bucatarie, nu ma feresc sa le cer. Iar prima persoana la care apelez, e si cea in care am cea mai mare incredere: mama. Atunci cand imi dau seama ca n-am nici cea mai vaga idee despre un lucru, cand ajung la capatul rabdarii si vad ca sunt total nepriceputa si nu-mi iese treaba oricat m-as stradui, atunci Continuă să citești Sfaturi. Cand, cui, de ce?

Share