Etichetă: gelozie

Recunosc, sunt casatorit


Îmi amintesc perfect. Cred că a fost dragoste la prima vedere. Dintre toate câte eraţi acolo, tu m-ai cucerit instantaneu. Parcă îmi zâmbeai, mă îmbiai să vin spre tine! Am făcut multe sacrificii ca să te am doar pentru mine, dar am ştiut că meriţi pe deplin. Ştii că sunt foarte nerăbdător, aşa că am trecut peste formalităţi şi am intrat repede în tine, acolo, de faţă cu toţi, nu mi-a mai păsat de nimeni şi de nimic. Ţi-am pipăit frenetic formele, ca un nebun, erai aşa de fină la atingere… Deşi eram în extaz, m-am retras puţin, să te privesc mai bine, dar asta doar ca să plonjez din nou în tine; mi-a plăcut că tu eşti foarte spaţioasă, nu strâmtă, ca altele. Te-am atins acolo unde îţi place ţie cel mai mult şi ai început să torci precum o felină sălbatică… aaaah, şi acum mă trec fiorii când îmi amintesc! Continuă să citești Recunosc, sunt casatorit

Share

Ispasire

Prima parte o gasiti aici.

–         Chiar trebuie să te întorci mâine seară la unitate? Poate că reuşeşti să îi convingi să te mai lase o zi! De altfel, nu cred că……

–         Eei, Ligia, nu fi prostuţă, ştii foarte bine că în armată nu se negociază. Ordinele se execută, nu se discută!

–         Uff, tu şi militarii tăi, niciodată nu voi înţelege viaţa asta cazonă… parcă sunteţi nişte roboţi, nu fă aia, nu fă ailaltă…… păi ce, voi gândiţi numai când vi se ordonă?

–         Hehe, nu este chiar aşa….. gândim în limitele ordinului, în aşa fel încât să îl respectăm!

–         Aha, te-am prins! Am avut, totuşi, dreptate!

Este vară, vântul adie uşor, ne plimbăm pe plajă şi admirăm vapoarele din larg. Sunt aşa de mici, par nişte licurici. Te aşezi, iar eu mă intind înspre tine. Îmi apropii cuminte capul de pieptul tău. Zâmbeşti triumfător şi îţi treci mâinile prin părul meu. Îţi place mult, căci este tuns scurt şi îţi gâdilă palmele. Ridic privirea spre tine şi îţi privesc ochii. Ah, da… Continuă să citești Ispasire

Share

Patima

Ploua torenţial. Tânărul intră grăbit în restaurantul cochet din centrul oraşului. Fu întâmpinat rapid de un garderobier amabil, care îi preluă îndată paltonul şi pălăria, ambele udate zdravăn de ploaie. Şeful de sală se apropie zâmbitor.

– Bună seara, bine aţi venit!

– Bună seara, am o rezervare pentru două persoane într-un separeu, pe numele Marius Dumitrescu..

– Numai o clipă, vă rog, să verific!

Individul se îndepărtă rapid şi, ajuns lângă un birou, preluă un registru, pe care începu să îl cerceteze cu atenţie. Marius aştepta liniştit în holul restaurantului, scrutând cu privirea întreaga încăpere, oarecum preocupat de faptul că aproape toate mesele erau ocupate şi fundalul sonor era dominat de un zumzet ce i se părea sâcâitor. Tresări uşor când auzi vocea şefului de sală. Continuă să citești Patima

Share