Cat de repede te atasezi de oameni?

Sunt oameni care intra in casutele noastre virtuale sau reale, ne gadila orgoliul coplesindu-ne cu laude, ne ating sufletul cu o vorba buna, ne incurajeaza si ne transmit din energia si vibratia lor pozitiva, ne impartasesc din gandurile sau emotiile lor, ne alina tristetea, ne acompaniaza in clipe de singuratate, unii raman, altii insa poposesc pentru o perioada si apoi, din motive doar de ei stiute, isi continua misiunea departe de noi lasand in urma lacrimi de dor.

E atat de usor sa te apropii de ei, intr-o lume grabita, egoista, nepasatoare, pare atat de simplu si de firesc sa devii dependent de bunatate, frumusete sufleteasca, generozitate. Vrei sa-i ai zi de zi aproape, in absenta lor simti un gol in suflet, nostalgie si speranta ca intr-o zi vor reveni.

Ma atasez imediat de oamenii calzi si blanzi, care stiu cu o vorba sa aline durerea, oamenii pe care-i simt eu cu sufletul curat, binevoitori si bine intentionati,  se intampla asta atat in realitate, dar mai ales aici, pe blog. M-am bucurat nespus cand am realizat de exemplu ca Alicee va ramane alaturi de noi chiar daca acum e in Maroc unde conexiunea la internet nu este tocmai grozava, cand am observat Continuă să citești Cat de repede te atasezi de oameni?

Share

Aniversare summerday

Am observat ca se practica in blogosfera sarbatorirea articolului cu numarul 300. Ce-o avea cifra asta special, nu m-am dumirit inca, dar cum nu as vrea sa fiu tocmai eu exceptia de la regula, m-am gandit ca e frumos sa-i dedic un material festiv. Din pacate este o aniversare trista, cea de-a 300-a postare coincide cu un moment mai putin fast pentru autoarea sa, care traieste o primavara amara, o primavara ce i-a furat iubirea, zambetul si pofta de viata. O primavara ce i-a adus iarna in suflet, dorul chinuitor, tristetea eterna si mii de lacrimi arzatoare. Si cat a asteptat primavara asta… Si-o dorea nespus, mai mult ca orice altceva. A visat la ea intreaga toamna si iarna, in ea si-a depozitat toate visele si dorintele secrete. Desi e pe cer aproape zilnic, soarele ii refuza zambetul sau strengar, razele lui nu o mai alinta ca altadata, nu-i mai simte caldura binefacatoare, iar poezia naturii renascute n-o mai emotioneaza, nu mai trezeste in ea fiorii unui nou inceput. Primavara asta i-a rapit cel mai pretios lucru, cel fara de care viata e doar o povara, o calatorie in pustiu printre dunele deznadejdii, o nefericire cronica, o noapte fara zi, o cafea fara aroma. Primavara asta i-a ucis speranta. Ah, si nici macar nu e o pacaleala de 1 aprilie…e doar cruda realitate.

Dar propun ca macar azi sa facem abstractie de “miracolul” primaverii, asa ca va invit pe toti la Continuă să citești Aniversare summerday

Share