Pamflet
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=H1asxbvkaaM]
Nu mai stiu cum am ajuns aici, dar nu are nicio importanta. Ma aflu pe malul unui lac de munte, iar din fundal se aude o muzica reggae divina. Apa e cristalina si nu ma mai satur privind-o. Drept in fata mea, dincolo de lac, este un munte cu vârful plin de zapada. In stânga si in dreapta lacului – paduri de brazi. Si, mai in dreapta, un râu de lapte, unul de miere, unul de vin rosu si unul de vin alb se varsa in lac, prin intermediul unor cascade minunate. Cerul e senin si imi e tocmai bine. Ma intind lenes pe iarba verde si catifelata…nici urma de gâze enervante…si exact atunci apare din cascada de lapte o negresa. Are trupul zvelt, buzele carnoase, picioarele lungi si drepte, sâni rotunzi si tari, un abdomen sculptural si ochi albastri. Sau verzi, intotdeauna am incurcat….Parul ca abanosul ii ajunge pâna la soldurile fermecatoare. Si e goala, bineinteles. Ma apuca un tremur de placere. Se aseaza lânga mine si facem cunostinta. O cheama Consuela. O intreb unde suntem. In Rai, fireste. In Raiul meu in care voi sta o eternitate. Si ea cine e? Ingerul meu insotitor, nu mi-am dorit eu asa ceva? Hmmm…nu tin minte ca o negresa cu ochi albastri si cu nume de telenovela sa-mi fi bântuit imaginatia, dar cine sunt eu sa stiu ce mi-am dorit si ce nu? O sorb din priviri pe Consuela. Arata extraordinar si nu ma intreb care o fi Raiul ei, conteaza ca ea e in al meu! Continuă să citești Sase zile in Rai
Raspunsuri Dragos:
1. Cât e ceasul ?
18:46 PM
2. Numele tău este?
Dragos
3.Poreclă:
Bobec
4. Ai tatuaje?
Nu. De ce, ar trebui?
5. Culoarea ochilor?
Caprui
6. Locul în care te-ai născut?
Bucuresti
7. Mâncare favorită?
Ciorba de burta
8. Ai fost vreodată în USA? Continuă să citești Sa ne cunoastem mai bine!
Rataceste absent printr-un parc fermecat
Dorul mistuindu-l cu fiecare pas pe care-l face pe aleile lui pustii
Degetele-i danseaza in ritmul strengar al vantului
Asteptand nerabdatoare atingerea ei
Imaginandu-si silueta diafana a fetei
Aude fosnetul frunzelor vestede; Se intoarce brusc asteptand s-o vada aparand
Se opreste in acel loc special, creat parca doar pentru ei doi
Sprijinandu-se de trunchiul unui copac batran
Se trezeste cateva momente mai tarziu
In soapte suave
Senzatia il face sa zambeasca
Acum stie ca ea nu-l va parasi niciodata.
Toamna este anotimpul visarii si al nostalgiei. Continuă să citești Vis de toamna
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=so6ExplQlaY&feature=related]
Kiss the rain
Whenever you need me
Kiss the rain
Whenever I’m gone too long
Kiss the rain
If your lips
feel lonely and thirsty
Kiss the rain
and wait for the down
Keep in mind
We’re under the same sky
and night…
as empty for you as for me
If you feel you can’t wait till morning
Kiss the rain
_
Melodia(preferata mea) este pentru toti cei care iubesc, pentru cei tristi, dar curajosi, pentru cei pe care dorul a incercat sa-i rapuna, sa le sece puterile, sa le arda simturile, dar si-au gasit in stropii de ploaie alinarea, pentru cei al caror zbucium sufletesc se confunda cu o furtuna de vara, iar amintirile sunt atat de dureroase, de clare, de prezente, de asemenea, este si pentru cei pentru care fericirea nu este doar o himera, pentru cei care nu si-au pierdut credinta si speranta, iar viata are un sens. Continuă să citești Kiss the rain
Poezia este o revarsare spontana de sentimente puternice. Se bazeaza pe emotiile rememorate in cea mai profunda liniste. William Wordsworth
_
I wandered lonely as a cloud
That floats on high o’er vales and hills,
When all at once I saw a crowd,
A host of golden daffodils;
Beside the lake, beneath the trees,
Fluttering and dancing in the breeze.
Continuous as the stars
that shine and twinkle on the Milky Way,
They stretched in never-ending line
along the margin of a bay:
Ten thousand saw I at a glance,
tossing their heads in sprightly dance.
The waves beside them danced; but they
Out-did the sparkling waves in glee:
A poet could not but be gay,
in such a jocund company:
I gazed – and gazed – but little thought
what wealth the show to me had brought:
For oft, when on my couch I lie
In vacant or in pensive mood,
They flash upon that inward eye
Which is the bliss of solitude;
And then my heart with pleasure fills,
And dances with the daffodils.
Motto: “Tot ceea ce vei face va fi insignifiant, dar este foarte important sa faci” Gandhi
_
The same old story. Sau una dintre ele. Cum sa trecem de fricile dobândite? Putem sa trecem? Merita sa incercam?
_
Legenda pianistului numit 1900
Regizor: Giuseppe Tornatore
Scenariul: Alessandro Barrico & Giuseppe Tornatore
Studio Medusa Film
El (“Pianistul 1900”, Danny, interpretat fabulos de Tim Roth, intr-un rol pozitiv de data asta) a fost abandonat inca de foarte mic la bordul unui transoceanic si gasit de un fochist de culoare chiar la inceputul anului 1900. Incetul cu incetul, isi croieste si el un rost pe vas: devine pianist de geniu. Dar…are o problema: nu poate cobori pe uscat. S-a nascut pe vas, a trait pe vas, nu intelege uscatul si ii e teama groaznica de numarul imens de strazi. N-o face nici macar pentru fata de care, desi o vede o perioada foarte scurta de timp, se indragosteste. N-o va face niciodata.
Secventa cea mai frumoasa, cu nimic mai prejos decât secventa tango-ului din “Parfum de femeie”, este duelul la care e provocat de talentatul, orgoliosul si ingâmfatul inventator al jazz-ului, Jelly Roll Morton. Desi, ca dovada suprema a ingenuitatii sale spirituale, Danny isi admira sincer oponentul, la indemnul prietenului lui, Max, pianistului nostru nu-i ramâne decât alternativa de a da un concert magnific, care lasa asistenta cu gura cascata si care il umileste pe Jelly.
Chiar daca poate calatori pe aripile imaginatiei si ale muzicii in mod liber, descriind in cântecele sale privelisti pe care nu le-a vazut, Danny nu poate calatori, fizic, dincolo de vasul pe care a trait.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2uf-LDlZMFE&feature=related]
_
Remember me
Regizor: Allen Coulter
Scenariul: Will Fetters
Ea (Ally, e interpretata de Emilie de Ravin; a jucat in Lost si in Public Enemies) nu vrea altceva decât sa duca o viata normala. Dominata de fantasmele trecutului (pe vremea când avea 10 ani, cu 10 ani inainte de inceperea povestii, a asistat la asasinarea mamei sale in timpul unui jaf la metrou), intre un tata politist frustrat de faptul ca n-a putut sa-si salveze sotia si cel care vrea sa-i câstige prietenia in mod interesat in urma unei intelegeri cu un amic, Ally incearca sa-si construiasca un drum care, pe cât posibil, sa nu mai duca la metrou, in care nu mai are curaj sa urce. Continuă să citești “Remember me” si “Legenda pianistului 1900” sau fă domnule un pas inainte