Nu știu cum se nimerește, dar de vreo câțiva ani ziua de luni este cea mai epuizantă din săptămână. În primul rând că este extrem de solicitantă și aglomerată la serviciu și poate de aceea îmi pare lungă cât un secol. De multe ori simt că nu se mai sfârșește, iar când ajung acasă nu mă mai pot concentra, nu mai pot vorbi, nu mai pot gândi logic, comit cele mai jenante greșeli gramaticale în comentariile lăsate pe bloguri, căci de elaborarea unor articole nici nu poate fi vorba.
Lunea aceasta, însă, m-am gândit să schimb ceva. Să întroduc și un moment de relaxare în tumultul cotidian, să opresc puțin mașinăria infernală a timpului.
După cum știți, iar dacă nu erați în temă aflați acum, iubesc ceața. Da, da, este fenomenul meu meteorologic preferat. În poze. Cred că visul oricărui fotograf amator este să surprindă un peisaj idilic învăluit în ceată. Și cam asta intenționam și eu la început de săptămână, să descopăr misterul lui Brumar. Pentru că unii adoră luna noiembrie, dar cei mai mulți spun că ar fi cea mai Continuă să citești Misterul lui Brumar
