(dupa o idee a lui Chocolatfollie)
Motto: Desi nimeni nu munceste, planul se indeplineste.
Desi planul se indeplineste, nimic nu se gaseste.
Desi nimic nu se gaseste, toata lumea se descurca.
Desi toata lumea se descurca, toata lumea injura.
Desi toata lumea injura, toata lumea aplauda.
S-au scris probabil mii de carti despre ce a fost comunismul in general, nu pot veni cu nimic nou. Dar din punctul meu de vedere asta a insemnat: o societate a paradoxurilor. Desigur, am trait doar partea de putrefactie a erei socialiste. Nu mi s-a intâmplat nimic cu adevarat notabil, asa cum i s-a intâmplat lui Teofil, un unchi de-al meu, preot greco-catolic, care a murit in puscarie pentru ca a refuzat sa treaca la ortodocsi. Nu. Mie comunismul mi-a interzis sa ma simt liber. L-am admirat in intreaga splendoare mai degraba din pozitia de spectator frustrat.
Problema cu libertatea este ca o constientizezi abia atunci când n-o ai. Simti ca ti s-a furat ceva ce e al tau, ceva concret, ca a intrat un hot in casa si ti-a luat mileurile si pestele de sticla de pe televizor. Sau poate ca ti-a luat toata casa!
O societate in care mai toata lumea spunea bancuri politice, dar Continuă să citești Daca doriti sa revedeti…
