“Eu iau decizii. Poate nu sunt perfecte, dar este mult mai bine sa iei decizii imperfecte decit sa cauti in permanenta deciziile perfecte pe care nu le vei gasi niciodata.” Charles De Gaulle
Mai toata viata am fugit de responsabilitati si am avut mari dificultati in a lua decizii importante. Uneori nu le-am luat deloc si i-am lasat pe ceilalti sa hotarasca pentru mine. Sau pur si simplu m-am lasat in voia sortii, mergand pe premisa ca ce-o fi o fi! Asa s-a intamplat in urma cu multi ani, in timpul liceului, cand in clasa a 10-a parintii mi-au decis viitorul, alegandu-mi facultatea. Nu doar ca nu am protestat, ba dimpotriva, mi s-a parut cea mai inteleapta solutie posibila. Si nici acum, cand am devenit ce am dorit de mica si cand le-am indeplinit si lor visul, nu pot spune ca regret ca am acceptat propunerea lor. Dar nici ca sunt super incantata, mai ales prin prisma instabilitatii si a banilor. Nu a fost una rea, dar nici una teribil de fericita. In ultimul timp insa ceva s-a schimbat. Acum imi este vital sa imi iau propriile decizii, iar daca gresesc, vreau sa pot da vina doar pe un singur om: pe mine insami. In fond e viata mea, sunt alegerile mele. Si chiar daca cer sfatul cuiva de incredere, mereu fac ce consider eu de cuvinta. Dar nu rapid, ci tind sa analizez indelung situatia (uneori chiar si luni intregi) si ma gandesc la toate consecintele posibile. Uneori intuitia imi spune daca va fi bine sau daca va iesi rau.
Si ce daca va iesi rau? Sunt experientele mele si din toate am ceva de invatat. Si pana la urma nu se spune ca Continuă să citești Maxima zilei (XXI) Decizii
