Probabil ca cei care au intrat pe blog in ultimele zile au sesizat momente cand pagina principala afisa un mesaj ciudat, inteles doar de programatori. Dupa ce aseara parea ca Mihai rezolvase problema, azi dimineata, inainte de a pleca la serviciu, am verificat blogul si am observat cu stupoare ca site-ul era din nou de neutilizat. In aceste conditii, publicarea unui articol este ultimul lucru pe care proprietarul blogului ar trebui sa-l faca, pentru ca perspectiva unei noi caderi pluteste amenintator in aer. Dar am zis sa risc, poate totusi am noroc si necazurile se mai si termina, iar soarele apare si pe straduta mea.
Care necazuri? Pai hai s-o luam metodic:
Saptamana a inceput cum nu se putea mai rau. Luni, cei doi sefi ai mei mi-au demonstrat ca si-au insusit perfect lectia minciunii si a tupeului si nu ezita sa o puna in practica ori de cate ori au ocazia, din pura placere, cu zambetul pe buze, doar pentru ca stiu ca avand o anumita functie, nu-i trage nimeni la raspundere si pot face exact ce vor ei si ce ii avantajeaza. Nu ce e drept, nu ce e corect. Ceva de genul: dragi angajati, Continuă să citești Un necaz nu vine niciodata singur
