Punctul nevralgic al verii

Va aduceti aminte ca va promisesem un articol despre vara? Iata-l! :biggrin:

Dupa ce am identificat impreuna defectele primaverii, a venit timpul sa-i gasim  nod in papura si verii. Si nici nu e prea greu, anotimpul meu preferat ne terorizeaza de cateva zile cu temperaturi greu de suportat, ne supune la chinuri groaznice, de am ajuns eu, sa stau azi in pat, aproape lesinata de caldura dintr-un apartament cu toate ferestele spre soare, situat la un etaj superior si sa visez la…un peisaj hibernal cu brazi ninsi, zapada si mult frig. :whistle: Da, stiu, am luat-o razna, delirez, imaginatia imi joaca feste si ma face sa-mi doresc lucruri pe care altadata le detestam din tot sufletul. Dar macar am o scuza, afara sunt 50 de grade Celsius.

Sa ma explic, caci poate sunteti nedumeriti, de ce o ador, de ce o prefer primaverii si toamnei, favoritele multora dintre voi. Pentru  spiritul de libertate care o insoteste, pentru zilele de vacanta(stiu, nu toti o aveti, dar acum vorbesc strict in numele meu), pentru lipsa de griji si responsabilitati ce o implica uneori, pentru cerul mereu senin, pentru noptile sale petrecute la terase, alaturi de prieteni,  in fata unui cafe-frappe racoros, pentru linistea ce o aduce in suflete framantate, pentru fructele ei zemoase si inghetata cu mii de arome si culori. Da, vara are de toate, mister, aventura, veselie, iubire si dorinte implinite, iar in plus, cireasa de pe tort sau, mai degraba  bomboana de pe coliva, are si multe zile toride, cu temperaturi extrem de ridicate, in care simti ca te sufoci, ca nu-ti gasesti locul, ca orice ai face nu-i chip sa te racoresti, sa respiri. In opinia mea, singurul punct nevralgic al verii este Continuă să citești Punctul nevralgic al verii

Share

Maxima zilei (XXI) Decizii

“Eu iau decizii. Poate nu sunt perfecte, dar este mult mai bine sa iei decizii imperfecte decit sa cauti in permanenta deciziile perfecte pe care nu le vei gasi niciodata.” Charles De Gaulle

Mai toata viata am fugit de responsabilitati si am avut mari dificultati in a lua decizii importante. Uneori nu le-am luat deloc si i-am lasat pe ceilalti sa hotarasca pentru mine.  Sau pur si simplu m-am lasat in voia sortii, mergand pe premisa ca ce-o fi o fi! Asa s-a intamplat in urma cu multi ani, in timpul liceului, cand in clasa a 10-a parintii mi-au decis viitorul, alegandu-mi facultatea. Nu doar ca nu am protestat, ba dimpotriva, mi s-a parut cea mai inteleapta solutie posibila. Si nici acum, cand am devenit ce am dorit de mica si cand le-am indeplinit si lor visul, nu pot spune ca regret ca am acceptat propunerea lor. Dar nici ca sunt super incantata, mai ales prin prisma instabilitatii si a banilor. Nu a fost una rea, dar nici una teribil de fericita. In ultimul timp insa ceva s-a schimbat. Acum imi este vital sa imi iau propriile decizii, iar daca gresesc, vreau sa pot da vina doar pe un singur om: pe mine insami. In fond e viata mea, sunt alegerile mele. Si chiar daca cer sfatul cuiva de incredere, mereu fac ce consider eu de cuvinta. Dar nu rapid, ci tind sa analizez indelung situatia (uneori chiar si luni intregi) si ma gandesc la toate consecintele posibile. Uneori intuitia imi spune daca va fi bine sau daca va iesi rau.

Si ce daca va iesi rau? Sunt experientele mele si din toate am ceva de invatat. Si pana la urma nu se spune ca Continuă să citești Maxima zilei (XXI) Decizii

Share