Dupa cum bine stiti, daca ati avut amabilitatea sa-mi rasfoiti blogul, Brugge este unul din orasele mele favorite. Numele sau provine din norvegiana veche: Bryggja = pod, punte, (un) chei. Centrul vechi istoric al orasului – unu dintre cele mai bine pastrate din Europa – este inclus pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, avand o suprafata de cca. 430 ha. Pe scurt, a fost dragoste la prima vedere. De ce? Simplu, pentru ca orasul este o bijuterie in aer liber, care isi spunea povestea in primul rand afara, prin cladirile si canalele de basm, peste care am plutit romantic, intr-o barca cu vaslas, ca o printesa curioasa, spionand prin ferestrele locuintelor vechi de sute de ani, dar si pentru ca, prin renume, te invita natural in socolateriile sale, in magazinele cu dantelarii, in catedralele majestuoase, in muzee (exista chiar si unul cu diamante!). Iata ca in acest orasel belgian(situat in regiunea Flandra, 117.073 locuitori), scenaristul si totodata regizorul Martin McDonagh a imaginat o aventura mai putin obisnuita pe care eu am urmarit-o cu sufletul la gura.
“In Bruges” e de nota 10. Un scenariu sclipitor, o interpretare pe masura a lui Farrell, personaj antipatic la inceput, dar care te face pana la urma sa-l indragesti, presarat cu umor inteligent si negru ca taciunele, suspans, un sfarsit imprevizibil, toate impachetate in magia aproape neverosimila a celui mai bine conservat oras medieval al Belgiei, Brugge. Era de asteptat ca cineva sa cada din Turnul Belfort, construit in sec XIII, unul dintre cele mai importante simboluri ale Brugesului, cu o inaltime de 88 de metri , pe vremuri servind drept turn de observatie si adapostind bogatiile si arhivele orasului, si locul de desfasurare al unora din cele mai emotionante secvente din film. O invitatie deschisa adresata celor care vizioneaza filmul, potentiali vizitatori ai Brugge-ului intr-o buna zi, de a pasi intr-o lume de basm, pentru a descoperi arta, cultura si istoria la ele acasa.
