L-am luat din dragoste. Cum altfel, că eu nu sunt și nu am fost niciodată pe interes. Deși, pe el nu l-ar fi deranjat nici o astfel de alegere, se străduise să întrunească toate atuurile necesare pentru că știa perfect cât de pretențioase sunt fetele de azi. Mi-au sclipit ochii de încantare când l-am văzut, era tot ce visasem vreodată: frumos, deștept, irezistibil.
Și a fost al meu. Eram atât de fericită… O vreme nu-mi puteam lua mâinile de pe el. Eram nedespărțiți, nu scăpam niciun prilej să mă mândresc cu el, să-l prezint tuturor. Iar el părea flatat de adorația mea și se comportat ireproșabil. Nu mi-a înșelat niciodată așteptările. După ce am profitat la maxim de el, după ce mi-a fost alături la bine și la greu, după ce febra începtului a trecut, am constatat uimită că nu prea mai am nevoie de el. Nimic din ce putea să-mi ofere nu mă mai satisfăcea. Acum îi folosesc doar funcția de bază. Dar oare se justifica investiția? Oare se merită să te sacrifici timp de doi ani pentru un moft?
Poate o să-mi spuneți că Continuă să citești M-am plictisit de el
