Leapsa fara parabeni

 

De cand am aflat prima data despre ei (aici), prin 2007-2008, aproape ingrozita de eventualele lor efecte, am declarat razboi  parabenilor, dar si celorlalte substante prezente in produsele cosmetice si  de ingrijire: imidazolidinyl urea si diazolidinyl urea, uleiul mineral si derivatele sale (parafina si alte petrochimicale), sodium lauryl sulfate, propylene glycol, talcul, lanolina, stearalkonium chloride, parfumurile sintetice, vopsele sintetice. Le-am asemanat cu E-urile  cancerigene prezente in alimente si m-am gandit ca trebuie sa evit intr-un fel sau altul folosirea lor. Dar asta inseamna un sacrificiu enorm si imposibil de realizat: sa nu ma mai spal pe dinti, par, corp( caci pasta de dinti, gelurile de dus, sampoanele contin toate astfel de substante), sa nu ma mai fardez, sa nu mai folosesc deodorant, sa nu ma mai vopsesc. Se vehiculeaza ideea ca toate aceste chimicale sunt toxice, cancerigene,  iritante, au efecte daunatoare asupra rinichilor, ficatului, pot produce dereglari hormonale, migrene, voma, imbatranirea prematura a tenului. Desi nu exista dovezi concrete ca aceste produse sunt raspunzatoare pentru boala inspaimantatoare a secolelor 20 si 21, in tesuturile mamare ale unor femei diagnosticate si operate de cancer a fost detectat un nivel mare de aluminiu, metal ce se regaseste in majoritatea deodorantelor, antiperspirantelor si roll-on-urilor si, de asemenea, in tesutul bonav au fost descoperiti multi parabeni.

Terifiata de o asemenea perspectiva sumbra, mi-am facut rapid un plan de atac. Mi-am zis ca e imperios necesar sa ma reprofilez pe Continuă să citești Leapsa fara parabeni

Share

Maxima zilei(XII) Je ne regrette rien

“Regretul pentru lucrurile pe care le-ai facut se poate stinge cu timpul, insa regretul pentru ce nu ai facut nu are consolare.”

Mi-am trait viata dupa principiul lui Sydney J. Harris. Intotdeauna am gandit ca e mai bine sa fac  sau sa spun un anumit lucru decat sa nu-l fac si mai apoi sa regret. Mi-am spus mereu ca trebuie sa risc, si chiar daca va fi  sa pierd, nu e o drama, sunt impacata cu faptul ca macar am incercat. Am stat si am meditat daca fac bine sau nu, daca ma avantajeaza sau nu, daca am de pierdut sau de castigat, si de fiecare data am ales sa fac  acel  lucru, dupa care am constatat ca era infinit mai bine daca stateam cuminte in banca mea si nu ma aruncam ca bezmetica in abisul neprevazutului. Si nu am castigat niciodata nimic, ba da, mint, m-am pricopsit cu  miliarde  de regrete. Intelegeti paradoxul? Regret ca  mi-am dorit sa NU am regrete. Am pierdut totul, de la demnitate la placerea de a trai viata. Pentru ca niciodata nu a iesit bine. Regret ca nu am fost mai inteleapta, ci doar cumplit de nesabuita.  Nu-mi pasa ce spun ceilalti, oricum, atat le trebuie sa ma judece :evil: , imi pasa ce-mi spune mie constiinta,  cum ma simt eu cu mine insami, ma deranjeaza fiecare greseala, fiecare initiativa, fiecare compromis facut.

Sa nu regreti nimic din ce ai facut, pentru ca la un moment dat a fost EXACT ceea ce ti-ai dorit sa faci!

Reconfortanta cugetarea de mai sus, nu? Ce bine suna! Ce rost are sa-ti otravesti viata cu regrete, daca intr-un anumit punct al vietii tale ai considerat potrivita, corecta respectiva alegere? Continuă să citești Maxima zilei(XII) Je ne regrette rien

Share