Am ajuns și eu în sfârșit la Therme!
Da, se pare că asta e soarta mea, să mă extaziez ultima de locurile pe care ceilalți le-au vizitat demult și de care deja s-au săturat.
Tot eu sunt și ultimul român ce nu ajunsese încă la Roma și, de asemenea, ultimul român care nu trecuse pragul Castelului Reginei Maria din Balcic.
Chiar și așa, vara asta a fost fabuloasă, specială, pentru că am trăit câteva momente în care am fost copleșită de emoție, de un entuziasm pur, izvorât din bucuria în fața frumosului: primul a fost în Paxos și Antipaxos, al doilea la Grădina Botanică din Balcic și ultimul, ieri, la Therme.
Iar în acest articol nu vreau să vă povestesc despre cum a fost construit cel mai mare spa din Europa, de la ce adâncime se extrage apa termală, câte locuri de parcare există și ce materiale s-au folosit pentru pardoseală. Vreau doar să vă vorbesc despre emoții, despre experiența mea într-un loc deosebit, despre ce am simțit, ce mi-am plăcut și mai ales de ce nu aș mai reveni acolo prea curând.
Da, am avut ocazia să mă relaxez într-un decor de vis, să admir palmierii, orhideele și calele din pădurea tropicală, să mă minunez de piscinele cu aromaterapie, să mă destind pe sezlongurile cu hidromasaj din piscină, printre bulbucii buclucași dătători de senzații uimitoare și să beau un delicios cocktail sau un frappe răcoritor așezată în cel mai confortabil scăunel direct în apa caldă la pool barul din piscina exterioară. Am făcut plajă, m-am bronzat în hamac, am testat baia de aburi “Rainforest” unde mirosea demențial, am profitat de tot ce avea de oferit zona The Palm, aleasă pentru petrecerea unei zile de vară, însă am rămas și cu un gust amar care mă împiedică să spun un da hotărât unei reveniri în paradis.
Continuă să citești Therme București – impresii la cald din paradis
