Kitsch

Nu mai este niciun secret ca nu-mi place iarna. Dincolo de temperaturile negative, ghetus, imbracaminte incomoda, anotimpul alb mai inseamna ceva: luna februarie. Luna, care in opinia mea, ar trebuie exclusa din calendar, pentru ca este perioada din an in care am luat cele mai proaste decizii de-a lungul vietii. Ma gandeam tot anul la un anumit lucru, stiam ca nu trebuie sa-l fac, ca nu e bine si nici corect, incercam sa stau departe de tentatie, dar cum venea luna februarie, cum actionam pripit cedand ispitei. Si ca tabloul sa fie complet, nu pot sa nu-mi amintesc  cum in urma cu multi ani, in noaptea dintre 13 spre 14 februarie, am fost la un pas de moarte. Eh, ale tineretii valuri… Acestea sunt motivele pentru care detest luna februarie, cu tot ce implica ea, cu toate amintirile ei, cu toate evenimentele ei.

Prin definitie, kitsch-ul exprima prost gust, sentimentalism, vulgaritate, diletantism artistic. Kitsch-ul reprezinta arta simplificata, produsa in serie, care apeleaza la stridenta, artificiu, zgomot pentru a atrage atentia si a satisface rapid, fara prea multa stradanie.

Daca considerati kitsch-ul ceva dezgustator, va inselati. Ganditi-va doar la Continuă să citești Kitsch

Share

Invitatie la restaurant

De multe ori, el este motivul disputelor din cadrul unei casnicii in care ea ii reproseaza lui ca nu are grija de ea si ca nu o respecta, tinand-o mereu la cratita, este prilejul unor escapade, unor intalniri de afaceri…..este refugiu, incantare, binecuvantare si blestem. Este prezent peste tot in jurul nostru. El, restaurantul, nu a fost intotdeauna cel pe care il cunoastem azi. Denumirea,  functiile si rolul lui au evoluat odata cu dezvoltarea stiintei si cu modificarile gastronomice prezente in cadrul societatii. Pe meleagurile noastre europene, prima mentiune a unui stabiliment care indeplinea functiile restaurantului din zilele noastre ar fi in Salzburg si ar data inca de pe vremea lui Carol cel Mare (803). Alte marturii plaseaza localurile ceva mai aproape in timp: Sobrino de Botin (1725) in Madrid si Tavares (1785) in Lisabona pretind ca sunt cele mai vechi restaurante care sunt si astazi deschise chiar daca locatiile s-au schimbat intre timp.

La origine, insa, la inceputul epocii moderne, cuvantul restaurant provenea din termenul Continuă să citești Invitatie la restaurant

Share

Cinci Venetii

A trai inseamna sa faci din tine insuti opera de arta

Terra, posibil cea mai norocoasa planeta din Univers. Speciala,  probabil irepetabila. Singura care pulseaza de viata, unica pe care traiesc fiinte superioare, sociale inzestrate cu ratiune, inteligenta si imaginatie.  6, 5 miliarde de oameni. 6,5 miliarde de suflete, de personalitati distincte. Fiecaruia dintre noi ii place sa-si imagineze ca este diferit, deosebit de restul, original prin felul cum arata, cum gandeste, cum se poarta. In fata celorlalti  declaram raspicat si extrem de convingator ca nu suntem altceva decat oameni obisnuiti, nici mai buni nici mai rai, nici mai frumosi nici mai urati,  banali(chiar si celebritatile afirma asta in interviuri) dar in sinea noastra ne consideram altfel, incomparabili, inegalabili, exceptii. Cunosc pe cineva care se autointituleaza extraterestru. :)

Recent am schimbat locul de munca, iar in prima zi am avut neplacuta surpriza sa constat ca toata lumea se uita la mine ca la o fantoma. Macar daca lucram la opera… M-am lasat studiata, analizata in cel mai mic detaliu, deh, nu aveam ce face, si nu mi-a  ramas decat sa primesc cu zambetul pe buze  verdictul lor final: “vai dar ce bine semeni cu Continuă să citești Cinci Venetii

Share