Pe vremea bunicilor noștri a fost venirea americanilor. I-au așteptat nerăbdători atât de mult încât până la urmă s-au trezit cu rușii. Apoi, în comunism, oamenii erau preocupați excesiv de mâncare. Pentru că nu se găsea. Stăteau ore în șir la cozi interminabile și se considerau fericiți dacă prindeau o bucată de carne sau de brânză. În prezent, românii au dezvoltat o nouă obsesie, cea pentru o viață cât mai sănătoasă care să excludă E-urile sau parabenii. Și pentru slăbit.
La televizor, în autobuz, la o cafea cu prietenii și chiar la serviciu nu se discută altceva decât despre regimuri. Nu politice, ci de slăbire. Într-o lume care pune prea mult accent pe imagine, grija pentru siluetă i-a cuprins pe toti, chiar și pe cei deja fit. Nu mică mi-a fost mirarea când o colegă care ne-a mărturisit într-o zi că are 52 de kg și-a exprimat public dorința de a intra la dietă. Este destul de înăltuță și slabă. La ce i-o trebui, m-am întrebat eu?
Altă dată, șefa noastră a împărțit angajaților foi xeroxate cu un regim de slăbit infailibil. Culmea că au cerut să li se dea copii și cei care în opinia mea ar avea nevoie mai degrabă de o cură de îngrășare…
Dar cel mai enervant mi se pare modul cum ești Continuă să citești Noua obsesie naţională
