Happygirls a pus o intrebare pe blogul ei. Acesta este raspunsul meu.
O persoana care nu stie ce vrea nu ajunge prea departe. Eu cred ca asta e valabil inclusiv in dragoste. Seductia are regulile ei, scrise sau nu. Insa, oricare ar fi, ele se “muleaza” pe caracterul fiecaruia. Dar ce am putea numi caracter ? As zice ca el este reprezentat de o insumare de valori morale, atat de bine incorporate in personalitatea individului, incat sunt evidentiate prin practica. Iar “Practice makes perfect”, cum se spune.
Orice intreprindere a unei persoane se bazeaza pe o fantasma. Fantasma evolueaza in functie de actiunea sa, a celuilalt, in functie de imprejurari si se poate transforma sau nu in realitate. Dar ce faci atunci cand nu mai stii care e fantasma si care e realitatea ? Ce faci cand una pare a fi cealalta ? Cand nu mai esti sigur de nimic din ce se intampla, cu tine, in jurul tau.
Probabil asta este una din problemele pe care si le ridica cele care ajung sa joace rolul de amanta in viata unui barbat. De multe ori e vorba despre un barbat inaccesibil. Oricare ar fi situatia, un lucru e cert : amandoi stiu de fapt ce isi doresc. Doar ca de cele mai multe ori la un nivel inconstient.
El, sex. Ea, un strop de afectiune. El, validarea masculinitatii sale. Ea, sa fie sedusa. Exemplele acestea sunt alese la intamplare si descriu obiective individuale. Ei pot avea tot felul de dorinte. Dintre acestea, sunt semnificative pentru relatie, evident, cele comune. Poate le place sa se joace. Poate vor sa “creasca” impreuna. Poate se stimuleaza reciproc.
Inconstientul poate afecta de asa natura viata unor persoane, incat ele nu stiu ce decizie sa ia. Femeia vrea sa se desparta de un anume barbat, dar nu poate. Si aici nu ma refer la dependenta. Nu, dependenta e cu totul altceva. Unele femei vor intr-adevar sa renunte la o relatie despre care simt ca le influenteaza negativ, dar nu sunt capabile. Ceva le trage inapoi.
Acel “ceva” este de multe ori inconstientul, o forta de care nu ne putem dezminti niciunul dintre noi. Cat de departe poate merge inconstientul in a prelua controlul ? Aceste femei fac eforturi sa renunte la astfel de relatii. Insa mai mereu esueaza. Cele “ambitioase” continua sa se lupte cu inconstientul, dar in felul asta isi epuizeaza, adesea inutil, resursele. Care este in final soarta lor ?
Femeia care nu e in stare sa isi defineasca obiectivele este o marioneta in mana altora. Altii vor decide pentru ea. Orice fel de relatie se bazeaza pe consimtamantul partilor si pe un joc de roluri. In cazul de fata, ea accepta sa fie manipulata si se lasa furata de o fantasma. Un lucru primejdios, pentru ca a nega realitatea e un simptom care indica faptul ca nu mai faci parte din realitate. Nu mai traiesti realitatea.
Alunecarea spre fantasma se face usor, iar femeia isi da seama prea tarziu de ceea ce se petrece. Mai poate iesi din capcana ? Cata forta trebuie sa aiba Eul ei pentru a putea evada dintr-o asemenea legatura ? Pentru ca intr-o parte a ei, chiar daca realizeaza tot ce se intampla, fantasma actioneaza mult mai puternic decat dorinta ei de a abandona relatia.
O situatie des intalnita este cea in care ea isi imagineaza ca pastrandu-se pe sine in aceasta legatura se vor casatori. Nu conteaza ca el este intr-o relatie stabila cu altcineva, ca poate este casatorit si are 5 copii, iar pe ea o foloseste doar pentru placerea furnizata, ori pentru a-si potenta masculinitatea ori poate pentru dorinta sa de a o vana din vreme in vreme, atunci cand ea il “paraseste”.
Scenariul jucat de amandoi cere ca ea sa faca asta, iar fantasma ei de a iesi din relatie sa aiba suficienta consistenta, cat sa ii permita o indepartare chiar si pentru cateva zile, timp in care el ii simte lipsa, reanalizeaza relatia si isi doreste sa o recucereasca. Conditia esentiala este ca barbatul sa stie mai bine decat femeia ce isi doreste de la ea, de la relatie si, totodata, sa ii fie teama ca intr-adevar ea va rupe relatia.
Pana la urma, cate femei sunt capabile sa puna punct unor astfel de relatii ? Cert este ca ele stau ani si ani in acelasi loc, sperand ca vor fi “alese”, frustrate, intr-o perpetua stare de asteptare. Oare nu cumva acest chin le furnizeaza o placere ? Am intalnit pe undeva ipoteza care mi se pare plauzibila ca nu exista iubire adevarata pana cand nu se trece de faza sado – masochista. Dar daca cei doi parteneri nu-si doresc cu adevarat sa se maturizeze ? Ci le place si isi doresc sa ramana in continuare copii ?
Articolul de fata nu urmareste sa judece pe nimeni in niciun fel. Nici pe ea, nici pe el. Doar sa aduca in prim plan o ipostaza cu care se confrunta multe femei care isi plang de mila, complacandu-se in genul asta de relatii. Ele confera fara nicio indoiala ambilor unele avantaje, de aici dorinta lor de a continua legatura. Nu aducem aici in discutie nici moralitatea, nici macar legitimitatea rolurilor pe care le joaca cei doi, ci fantasma din spatele legaturii lor.
Pentru ca, oricare ar fi ea, va castiga de multe ori cea mai puternica. Cu toate acestea, as afirma ca nu fantasma este elementul decisiv intr-o astfel de poveste – fantasma reprezentand doar o tendinta, nu si o directie definitiva – ci capacitatea Eului de a integra realitatea si de a actiona tinand cont de un nivel de asteptari concret definit.
sursa aici
