Categorie: Vacanta catalana

All inclusive

all-inclusive

A venit primavara si ne gandim tot mai des la vacanta. Unde mergem anul acesta in concediu? Discutiile cu iubitu’ pe marginea topicului de sezon se transforma inevitabil intr-o controversa fara de sfarsit. El opteaza pentru regimul all inclusive, eu, dimpotriva, vreau sa gasesc o oferta care sa nu ma tina legata de masa, de restaurantul hotelului, de un anumit program. Imi doresc libertate deplina, sa mananc eu unde vreau, la ce ora vreau si, evident, daca vreau. Nu am bani de cheltuit pe mancare, prefer sa-i dau pe orice altceva: intrari la obiective, excursii optionale, suveniruri etc. Adevarul e ca in toiul verii, la 40 de grade Celsius, apetitul meu scade vertiginos, iar cu un fruct sau o inghetata ziua si o cina frugala seara am rezolvat o problema spinoasa.

Tin minte ca a fost chiar o dezbatere aprinsa pe marginea subiectui in cauza. In timp ce turismul bulgaresc si turcesc infloresc datorita folosirii sistemului all inclusive, la noi in tara acesta nu este foarte raspandit. Ministrul turismului afirmase ca introducerea acestui sistem ar creste numarul de turisti, iar presedintele Federatiei Patronatelor a gasit un pretext halucinant pentru a se declara impotriva lui: sistemul all inclusive conduce la obezitate, consum mare de alcool si risipa! Tipu’ nu zicea gresit ce zicea, doar ca nu acela era motivul real pentru care nu se doreste implementarea lui la scara larga si in unitatile de cazare romanesti, ci credinta hotelierilor ca acesta le-ar scadea profitul.

Nu stiu cati dintre voi ati fost la all inclusive. O sa va povestesc pe scurt singura mea experienta de acest gen, cea care Continuă să citești All inclusive

Share

I was happy with…(III)

Azi voi pune  punct final  calatoriei  mele printre amintirile catalane. Cu ceva vreme in urma preluasem o leapsa de la  NightOn, iar  daca in primele doua episoade v-am plimbat prin Girona, Barcelona, Andorra la Vella, azi o sa trec in revista ultimele locuri din clasamentul destinatiilor spaniole imprimate pentru totdeauna  in sufletul meu.

8. Figueres . Situat in extremitatea nord-estica a Spaniei, cu o populatie de 42.000 de locuitori, Figueres este cel mai mare oras de la granita cu Franta si totodata un loc plin de atractii turistice. O fortareata de dimensiuni impresionante, castelul  Sant Ferran(unul din cele mai mari din Europa si din lume) vegheaza inca din secolul al 18-lea din varful unui deal asupra orasului catalan care mi-a cucerit inima de cum am intrat in el. A fost dragoste la prima vedere, asa cum se intamplase si cu Salonicul cu multi ani in urma. Centrul istoric  este delimitat de ruinele zidurilor ridicate in Evul Mediu pentru a apara orasul, iar locuri bine conservate din perioada medievala, cum ar fi Plaza de Ayuntamiento, remodelata in stil neoclasic sau Carrer Magre unde se afla vechiul cartier evreiesc contribuie din plin la farmecul inegalabil al regiunii. Aici m-am simtit intr-o alta lume, una magica, fara cusur, una din care nu as mai fi plecat niciodata. Teatrul-Muzeu Dali, Biserica de Sant Pere(construita in stil romanesc), Muzeul Catalan de Papusi care expune o mare varietate de papusi din diferite timpuri si civilizatii cat si Emporda Museum unde poti patrunde in istoria si arta tarii completeaza un oras cu puternice traditii catalane, Figueres fiind locul de nastere al “sardana” dansul traditional catalan. Inima orasului si tototdata principalul loc de promenada, La Rambla concentreaza cele mai ambitioase proiecte arhitectonice din secolele 19 si 20 dintre care ar trebui mentionate : Casa Cusi, Casa Puig-Soler, Casa Salleras construite in stil modernist si Casa Bonaterra, Casa del Cafe Progres si Casa Polideseia in stil neoclasic. Atins de geniul lui Dali, Figueres nu are cum sa te lase rece. Costa Brava ar fi infinit mai saraca fara una din comorile sale cele mai de pret. Nu-l ratati daca ajungeti in Spania. :)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stradutele de care va tot vorbeam eu: inguste, romantice, misterioase

 

 

 

 

 

Bar din Figueres unde am servit o cafea delicioasa

 

9. Callela este capitala turistica a Costei Maresme fiind situata la 50 de kilometri de Barcelona.  Alegerea pentru vizitarea acestei statiuni mi-a apartinut in intregime, a fost o hotarare spontana, dar pana la urma s-a dovedit a fi usor neinspirata pentru ca Lloret del Mar(a doua optiune pentru ziua de sambata) de pe Costa Brava o intrece in spectaculozitate si celebritate. Regretele nu-mi folosesc insa la nimic, asa ca nu voi face altceva decat sa va arata cateva fotografii sugestive  pentru Callela.

 

 

 

 

 

 

 

 

Aceasta a fost Callela in imagini. Un orasel turistic cu stradute pe gustul meu :P cu magazine interesante, cu cladiri frumoase, in care am ratacit pret de jumate de zi.

10. Catalunya, regiune autonoma a Spaniei, cuprinde un teritoriu foarte variat. Marginita de marea Mediterana, fasia maritima acoperind aproape 600 de km din care mai bine de o treime o constituie plajele, reprezentand una din destinatiile ideale pentru iubitorii de soare, mare si sporturi nautice, plina de munti ale caror culmi par perfecte pentru schi si sporturi extreme, cu vegetatie formata din paduri de stejar, fag, rasinoase , cu o clima in general suava, Catalunya nu-ti poate ramane indiferenta. Se imparte in patru provincii (Barcelona, Gerona, Lerida si Tarragona), 41 de tinuturi si mai mult de noua sute de asezari urbane. Guvernul autonom de Catalunia, cu destula competenta pentru a decide politica sa, se numeste Generalitat de Catalunia, fiind o prestigioasa institutie ce exista de la inceputul secolului XIII. Capitala regiunii  este Barcelona, un oras mereu asociat   modernismului si avangardismului; un oras cosmopolit ce se pune in relief prin amestecul de rase si culturi, prin geniul arhitectului modernist Antoni Gaudi , prin importantul club de fotbal Futbol Club Barcelona, “Barça”, cunoscut in lumea intreaga si prin inovatia muzicala a lui Barcelona Sound, spre exemplu. Barcelona a fost, de la sfarsitul secolului XIX, culmea modernitatii literare si artistice ce a proiectat Catalunia în lumea intreaga. In 1992 a fost sediul Jocurilor Olimpice care i-au consolidat faima mondiala, asa cum o dovedeste multitudinea de turisti ce a vizitat-o, atrasa de insemnatatea sa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Autor: Nice

Share

Cu Nice prin Santa Susana-Costa Maresme2010(II)

Mi-e dor de Spania! Pare incredibil, dar imi este dor  pana si de Santa Susana! De ce incredibil, poate va veti intreba? Pentru ca statiunea, asa cum am mai spus intr-un articol precedent, a constituit o mare dezamagire. Nu-ti face iluzii, ca sa nu ai deziluzii, se spune, doar ca ce am gasit acolo nu a corespuns deloc cu locul de vacanta imaginat si visat de mine intr-o tara precum Spania, atat de laudata si apreciata pentru ce are de oferit din punct de vedere turistic. Da, daca mergeam in Albania sau Kazahstan, poate nu aveam deloc pretentii…dar asa?

Santa Susana, aflata la cca 65 de Kilometri de Barcelona si la 14 kilometri sud de cea mai faimoasa statiune de pe Costa Brava, Lloret del Mar,  e mica si mult prea linistita pentru gustul meu. Nu are nimic din agitatia si farmecul statiunilor cautate de iubitorii de soare, mare si aventura. E intruchiparea monotoniei si a simplitatii, nu e nici romantica sau boema, nici multicolora si ofertanta pentru viata de noapte. A, in schimb  e o adevarata Mecca pentru iubitorii de odihna, de relaxare. Poate sunt eu prea exigenta, dar in afara de strada principala, cateva hoteluri de 3 si 4 stele, plaja si mare nu ai ce mentiona. Poate imensul camp cu ciulini care troneaza la loc de cinste in mijlocul statiunii? Da, l-am putea si pe el incadra la obiective turistice, pentru ca rar iti este dat sa vezi asa ceva intr-o  statiune moderna cum se doreste a fi Santa Susana. Singurul lucru pitoresc pe care ni-l pune zona la dispozitie este dealul impadurit de pe care vegheaza vechiul oras fortificat Santa Susana, plin de stradute pietruite si case varuite, restaurante cu specific catalan si magazine de artizanat local.

Nici nu ajung eu bine in statiune, cobor din autocar in fata hotelului si raman perplexa.  “Unul mai urat nici ca se putea!”, exclam  dezamagita si ma gandesc ca asta e doar inceputul. Aveam sa constat mai apoi cat ma inselasem, chiar in fata lui se afla unul si mai si, aflat insa in renovare. O sa-l vedeti mai jos in fotografii. Ridicat in 1988, hotelul “meu” parea desprins din pozele cu litoralul romanesc comunist. Da, era urat pe dinafara, dar inside era minunat! :) Iar cele patru stele nu-i erau atribuite doar de forma, serviciile fiind ireprosabile, iar personalul hotelului deosebit de amabil, surprinzandu-ma in mod placut cu o excelenta engleza, intalnita de altfel si la comerciantii din statiune, absolut toti raspunzadu-mi in aceasta limba dupa incercarile mele disperate de a ma face inteleasa in spaniola. Ceva de genul : Eu “Ola, cuanto questa?” ei, privindu-ma cu un amestec de indulgenta si uimire ” Hello, what do you want?” Deci inca un  mit spulberat, spaniolii vorbesc engleza si o fac chiar foarte bine. Spaniolii chiar se pricep la turism, nu degeaba Spania este de ceva timp a treia destinatie turistica a lumii(dupa Franta si SUA).

Santa Susana vazuta din balconul hotelului


 

 

 

 

Hotel Maritim -unul dintre cele mai frumoase din statiune

 

Orasul vechi insirat pe dealuri

 

 

Romanii nu se dezmint nici macar in concediu, nici macar in Spania. Prima destinatie: hipermarketul Carrefour :mrgreen:

 

 

In gradina hotelului “Royal Sun”

 

 

 

 

Restaurantul hotelului

 

 

 

Mic dejun

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cina catalana

 

Desert catalan

 

 

Noapte buna Santa Susana…I miss you.

 

Autor: Nice

Share

I was happy with…(II)

A venit timpul si pentru partea a doua a lepsei primite de la NightOn, una in care trebuia sa numesc 10 lucruri care m-au facut fericita in Spania(abordare originala). Daca in prima parte am vorbit  despre parcul Guell, Girona, Sagrada Familia, azi voi aminti alte lucruri care m-au impresionat si de care m-am indragostit iremediabil.

6. Andorra la Vella(Andorra cea Batrana). Marti, 4 mai 2010, ultima zi a sejurului meu catalan a fost rezervata vizitarii Andorrei(tara acoperita de tufe). Desi stiam ca statul se afla in Pirinei(la o altitudine medie de 1996 m), desi vremea nu fusese foarte prietenoasa si se anunta ninsoare, nu mi-am imaginat ca o sa tremur de frig mai rau ca in Romania in luna ianuarie! Unde mai pui ca discutasem initial sa ne luam si costumele de baie pentru ca in Andorra la Vella exista un spa renumit pe care nu doream sa-l ratam.

 

Si pentru ca eu nu mi-am luat decat tricouri si bluzite de vara, a trebuit sa apelez la ceilalti turisti, care cu o generozitate surprinzatoare s-au oferit sa ma imbrace(m-am ales astfel cu o “interesanta” tinuta de iarna in cele mai nastrusnice culori posibile, daca ma prezentam asa la circ  cu siguranta faceam o impresie puternica :mrgreen: ), in fine, la zero grade nu as fi refuzat nici daca mi se oferea o patura. Si asa am pornit eu infofolita(purtam 4 pulovere) spre paradisul shoppingului! :(  :P Drumul din Barcelona la Andorra a durat 4 ore, dar peisajele cu munti inzapeziti, lacuri artificiale de o frumusete uluitoare, cariere, mine de sare, termocentrale, sate, vile si biserici, tunele(despre cel mai lung dintre ele, Tunel del Cadi, unde am facut si necesarul popas, v-am povestit pe un articol anterior) au facut ca timpul sa zboare nesperat de repede.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Odata ajunsi in capitala principatului, am intrat  in primul hipermarket unde am stat…jumate din zi!!! :(  :(  :(

 

Printre obiectivele demne de vizitat se numara Biserica Esglesia de Sant Esteve, situata in partea veche a orasului construita in stil romanesc, in secolul al XIX-lea, precum si Cladirea Parlamentului. Probabil cea mai veche cladire a orasului este Biserica Santa Coloma, ce dateaza din secolul al IX-lea.
Orasul Andorra La Vella este centrul cultural al tarii, detinand Sala de Expozitii a Guvernului, ce functioneaza ca principal teatru si muzeu. Piata din fata Cladirii Parlamentului este locatia a numeroase evenimente. Orasul gazduieste in fiecare iarna un festival de muzica.
Desi Andorra nu este renumita pentru restaurantele sau gastronomia ei, exista un mare numar de localuri potrivite pentru cina sau pentru a iesi in oras, in special in Andorra La Vella.

Toate aceste obiective turistice au fost evident ratate. In schimb am intrat in cateva magazinele(sunt cca 2000) de lux insirate pe strada principala a orasului.

 

 

 

 

 

 

 

 

Tipu’ venea amenintator spre mine, cerandu-mi sa incetez cu fotografiatul. :evil:

 

 

 

Nu, preturile nu erau deloc atractive, tot ceea ce imi placea mie era extrem de scump.

 

O geanta pe care pusesem ochii in magazinul de mai jos costa in jur de 400 de euro. A, iar majoritatea locurilor cu produse dragute erau inchise la acea ora(14).

 

Cam asta a fost Andorra la Vella…

 

 

 

 

 

 

 

7. Barcelona este un oras extrem de cosmopolit si multicolor, cu o populatie de circa 1,5 milioane. Acest centru spaniol al modei, al arhitecturii, al mancarii si al muzicii, se afla pe malul Marii Mediterane si în inima regiunii autonome Cataluña (una dintre zonele cele mai bogate si moderne ale Spaniei). Istoricii spun ca Barcelona a fost intemeiata de cartaginezii condusi de Hamilcar Barca, tatal lui Hanibal. De-a lungul timpului Barcelona a fost pe rand cucerita de romani, vizigoti, mauri sau franci, toti acestia lasandu-si urmele in arhitectura orasului. La inceputul secolului al XX-lea  a redevenit un centru cultural si politic dupa o reinviere a culturii catalone. In timpul razboiului civil spaniol Barcelona a fost un refugiu al cauzei anarhiste. Capitala Cataloniei este fara dubiu un oras mediteranean, nu numai din cauza locatie lui geografica, dar mai ales datorita isoriei, traditiilor lui si a diferitelor influente culturale.

Dar Barcelona este mai mult decat un simplu oras. Este o colectie de orase diferite si pestrite.

Al doilea oras al Spaniei(dupa capitala tarii, Madrid) crede in combinarea vechiului si al modernului, obtinand un rezultat minunat si neobisnuit. Poti gasi exemple de aceasta deosebita combinatie de medieval si modern in multe locuri: El Barrio Gótico, Las Ramblas, La Plaza de Catalunya, El Puerto Olimpico, Muzeul lui Picasso si Fundatia Miró. Si daca asta nu este de ajuns pentru a te uimi, indreapta-ti ochii spre operele lui Antonio Gaudi: Parcul Güell, La Sagrada Familia, La Pedrera, Casa Battlo.

Barcelona ofera o oportunitate unica pentru turisti, de a se plimba de la ramasitele romane spre cetatea medievala, si spre orasul modern cu bulevardele sale deschise si toate intersectiile lasate largi de colturile cladirilor taiate in mod unic. Centrul istoric al orasului este aproape plat, in timp ce orasul modern se intinde spre dealurile inconjuratoare, avand strazi ce cresc in altitudine, ce aduc aminte de San Francisco. O trasatura notabila este Les Rambles, o serie de bulevarde care pleaca din centrul orasului spre frontul de apa, plin de oameni pana noaptea tarziu, cu florari, vanzatori de pasari, artisti de strada, cafenele si restaurante.

Plaça d’Espanya este una din cele mai importante piete ale Barcelonei. A fost construita cu ocazia Expozitiei Internationale din 1929

 

 

 

 

Parcul Guell-proiectat de arhitectul A. Gaudi si construit intre 1900-1914, situat in partea superioara a colinei El Carmel.

 

Placa de Catalunya, km zero al Barcelonei, este cel mai aglomerata piata,  reprezentand o zona de legatura intre partea veche si cea noua a orasului, fiind marginita de Barri Gotic, de districtul Eixample si de La Ramblas.

 

 

 

 

 

 

Palatul National(ridicat in 1929).De pe esplanada palatului se poate admira panorama orasului Barcelona. Cladirea adaposteste Muzeul de Arta Catalana inca din 1934.

 

Montjuic-un deal pe malul marii, ce are in varful sau un fort cu ziduri groase acoperite de iedera, utilizat in secolele trecute pentru apararea orasului. Se ajunge usor cu funicularul din Piata Spaniei.

 

 

Font Magica

 

 

Stadionul Olimpic(in prezent stadionul echipei de fotbal Espanyol Barcelona)

 

Plaza de Toros Monumental de Barcelona

 

 

Casa Battlo(situata pe cel mai frumos bulevard al orasului, Passeig de Gracia, la nr 43), modernizata de Gaudi la cererea proprietarului Battlo i Casanovas intre 1904-1906




 

Passeig de Gracia

 

 

Casa Mila(La Pedrera)- imobil construit de Gaudi intre 1905-1907 pentru Roger Segimon de Mila. Pentru ca fatada sa prezinta anumite ondulari, barcelonezii au denumit-o La Pedrera(cariera in catalana)

 


 

 

Terasa pe Rambla unde ne-am oprit sa mancam paella, inghetata si sa bem bere

 

Rambla(Torent)- un bulevard pedestru în formă de ramura de copac, plin de flasnetari, statui vii, mimi si vanzatori ambulanti ce comercializeaza  orice, de la bilete de loterie la bijuterii. Se intinde pe 2 km intre Placa de Catalunya si Statuia lui Columb, fiind  locul unde se intalnesc toate felurile de oameni, turisti si localnici, intr-o diversitate extravaganta si plina de culoare.

 

 

 

 

 

 

Ups, se pare ca trebuie sa fac si partea a III-a. Asadar, restul clasamentului intr-un articol viitor.

Share

Maxima zilei(III)

Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă care pretinde că este serioasă numai pentru a-şi ascunde mai bine nebunia. Eu, în schimb – nu sunt nebun. Salvador Dali

Liderul incontestabil al miscarii suprarealiste, Salvador Dali s-a nascut in urma cu 106 ani intr-un mic orasel spaniol  situat la 30 de km de Franta, la poalele Pirinieilor.

Fiu al unui prosper notar, si-a petrecut copilaria in Figueres(cunoscut pentru Castell de Sant Ferran din sec. XVIII-lea, cel mai mare din Catalunya si din Europa, dar si datorita rolului important pe care l-a avut in dezvoltarea Sardaniei – dansul national al Cataloniei) si la locuinta da vara a familiei, in satul de pescari Cadaques.

Daca la 6 ani dorea sa ajunga bucatar, un an mai tarziu se credea Napoleon, dar pasiunea pentru pictura incepe sa devina mistuitoare. Incepe sa ia cursuri de desen din 1916, primele sale tablouri fiind influentate de impresionism si de pictura spaniola a secolului al XIX-lea, apoi de futurismul italian, pina in 1920. Trece prin majoritatea curentelor si tehnicilor artistice, iar in cele din urma, dupa ce intra la Academia de Arte Frumoase ‘San Fernando’ din Madrid, isi gaseste propriul sau stil – suprarealist. Isi dezvolta o tehnica aparte, caracteristica intregii sale opere, bazandu-se pe crearea unor extraordinare efecte de iluzie optica si, mult mai tirziu, foloseste tehnici stereografice.

Intre 1939 şi 1948 traieste la New York, unde expozitiile sale obtin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mandrie provocatoare si creeaza teme in care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei si putrefactiei. Se plimba pe strazile New York-ului cu un clopotel, pe care il foloseste pentru a atrage atentia asupra sa – gandul ca ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca saracia si smerenia. Cand acorda interviuri, vorbeste despre sine la persoana a treia, folosind formularea “divinul Dalí” sau pur si simplu “divinul”. Explica in mod savant cum mananca in fiecare dimineata jambon cu dulceata de trandafiri, cum inoata in fiecare zi douazeci de minute, face o siesta de sapte minute, dar marturiseste ca frica de moarte nu il paraseste niciodata. Sustine ca aceasta spaima este, impreuna cu libido-ul, motorul creatiei lui. Pana in ultima perioada a vietii lui, Dali a continuat sa alimenteze pana la extrem faima sa de artist excentric, original pana la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului sau personagiu, orgolios si imprevizibil.

Scandalos este cuvantul perfect pentru a-l descrie pe Dali. Artist extravagant si rege al avangardismului, el si-a lasat cu siguranta amprenta asupra lumii. Geniul suprarealist a transformat abstractul si extraordinarul in bucati  simbolice de aur.

Dali nu a fost doar pictor, ci si om de stiinta, scriitor si actor. A fost in acelasi grup de artisti impreuna cu Picasso si Miro la Paris, insa a reusit sa ii enerveze pe toti si sa ii determine sa il excluda din grupul de suprarealisti. Acest lucru l-a indreptatit sa se considere singurul artist suprarealist. Stilul sau il caracteriza ca fiind rezultatul unei metode paranoico-critice. Adica ceva de genul ideile mele paranoice determinate de inconstient duc la un delir care este rationalizat – criticat – si devine astfel o opera. A folosit tehnicile utilizate de Renastere insa in forme anormale. Creaza astfel picturi largi , de mari dimensiuni, cu multe elemente, irational combinate si deformate intentionat.

Era obsedat de paine, la prima sa calatorie in America a coborat din avion cu o paine pe cap. De altfel, superbul exterior al  cladirii  care adaposteste operele sale este  imbracat in rosu cu decoratiuni in forma de paini lipite pe ziduri si oua mari deasupra – simbolurile fertilitatii. De asemenea, in jurul cladirii si in curtea interioara a acesteia o multime de statuete – niste manechine aurii in diverse pozitii care iti ureaza bine ai venit!

Si-a iubit enorm  sotia,  Gala – pe care i-a furat-o prietenului sau , poetul Paul Eluard –  o regasim in multe din operele sale, ea fiindu-i muza.

“Tu m-ai vindecat de nebunie. Mulţumesc! Vreau să te iubesc! Vreau să fii soţia mea. Simptomele de isterie dispar unul după altul ca prin magie. Pot să îmi stăpânesc râsul, zâmbetul, mimica. Starea mea de sănătate este asemenea unui boboc proaspăt de trandafir.”

“O iubesc pe Gala mai mult decât pe mama mea, mai mult decât pe tatăl meu, mai mult decât pe Picasso şi chiar mai mult decât banii.”

“Într-un moment de genială inspiraţie, am hotărât să mă dedic teoriei cuantice şi am inventat “realismul cuantic”, devenind astfel stăpânul forţei gravitaţiei. Am pictat “Leda atomică” pentru a o preaslăvi pe Gala, zeiţa metafizică, şi am reuşit să creez “spaţiul suspendat”. ”

“Dacă vei juca rolul unui geniu vei deveni unul.”

Asadar, te nasti sau devii un geniu?

Share

La plaja cu Nice- Costa Maresme 2010(I)

Se apropie vara…iar vacanta mea tocmai s-a sfarsit. :(  Dar nu va impacientati, daca toate decurg conform planului, va mai urma una, prin august. Pentru mine se anunta o vara de foc(la figurat), pentru voi(presupun) una fierbinte, la propriu. Deja ati inceput sa va faceti planurile de concediu/vacanta, deja visati la mare, valuri si mult, mult soare(sper).

Inaugurez azi o serie de articole despre Costa Maresme, despre calatoria mea in Spania, iar in prima parte m-am gandit sa va invit la plaja(pentru ca asta am facut si eu in prima zi dupa ce am ajuns in statiune). Una deloc pe gustul meu, imi imaginam  golfulete idilice si peisaje salbatice,  stanci imense  si paduri de pini, apa limpede si nisip fin si cand colo am dat de o plaja lata, monotona, cu nisip granulat. Putin mai rau ca la Mamaia… Apa era cumplit de rece, nu am rezistat mai mult de 10 secunde in ea.

 

 

 

 

Plaja vazuta din camera hotelului:

 

 

 

 

 

 

 

Piscina hotelului meu:

 

 

Piscina hotelului Maritim(favoritul meu):

 

Piscina hotelului Tahiti(al doilea in topul preferintelor mele):

 

 

 

Ce plaje preferati, aglomerate sau pustii? Stancoase , cu golfulete sau intinse, late?  Unde va place sa va petreceti vacantele, pe litoralul romanesc sau in strainatate? Care este statiunea voastra favorita? Unde mergeti anul asta in concediu?

Share

I was happy with… (I)

Am preluat leapsa de la NightOn si am decis s-o abordez intr-o maniera originala. Despre ce este vorba? Trebuia sa mentionez 10 lucruri care ma fac fericita, dar voi enumera acele aspecte(deocamdata doar cinci, urmeaza si partea a doua a articolului) ale excursiei in Spania care mi-au placut in mod deosebit.

1. Primul lucru care m-a facut fericita a fost anuntul unei insotitoare de bord  la aterizarea pe “El Prat”. Suna cam asa: in acest moment la Barcelona se inregistreaza 25 de grade. Anunt urmat de aplauzele noastre furtunoase, evident. :P Deja ma imaginam la umbra unui palmier pe o plaja aurie, savurand un cocktail intr-un sezlong confortabil. Urmarea o cunoasteti…

 

 

 

 

 

 

 

2. Parcul Guell. Mai frumos decat mi-am imaginat, decat vazusem pe net, Parcul Guell a fost prima opera a lui Gaudi vizitata. Pentru o clipa m-am simtit contemporana cu Hansel si Gretel si casuta cu turta dulce. Arhitectura parcului Gaudi este unica in lume, iar gradinile sunt impresionante cu multa verdeata si flori dintre cele mai diverse.  Zona bancilor realizate din mici bucati de ceramica colorata este ca un platou imens inconjurat de palmieri.

 

 

 

 

 

 

 

 

3. Girona, al doilea oras al Cataluniei, a fost exact cum ma asteptam: romantic, medieval, fermecator, inconjurat de turnuri si ziduri romane incarcate de istorie, cu stradute vechi, inguste, canale ce traverseaza orasul si reflecta in apa lor cladirile cu o cromatica uluitoare. Mi-a adus aminte de Bruges…  Am vizitat imensa Catedrala din Girona, Baile Arabe si am facut o lunga plimbare pe “Micul Zid Gironez” (un fel de  Marele Zid Chinezesc la alte dimensiuni) care ne-a lasat direct pe Rambla, mult mai frumoasa si mai linistita decat cea din BCN.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Despre Girona voi face un material separat, orasul merita descris intr-un articol, mai ales ca se numara printre favoritele mele. Pastrez pentru acel moment restul de poze.

4. In Lumea lui Dali m-am simtit coplesita. De arta si nebunia artistului, de geniul sau(“dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul”, spunea el), de arhitectura inedita a Muzeului-Teatru Dali, de cele mai mari obiecte suprarealiste din lume, rupte parca dintr-o lume ireala,  de frumusetea orasului natal al pictorului, Figueres. Mie mi-au placut tablourile sale, chiar daca nu le-am inteles, chiar daca inainte de plecare nu stiam mare lucru despre arta lui Dali, viata si personalitatea sa excentrica, extravaganta(se spune ca se autoapela Divinul cand vorbea despre el si ca obisnuia la plimbare sa agite un clopotel pentru a atrage privirile celor din jur, pur si simplu nu suporta ideea de a trece neobservat de cineva), la fata  locului parca nimic din toate astea nu au mai contat, iar surpriza a fost neasteptat de placuta. Atractia muzeului a constituit-o fara doar si poate pictura reprezentativa a lui Dali : Gala Nude Watching the Sea which, at a Distance of 20 meters, Turns Into the Portrait of Abraham Lincoln ( Gala dezbracata privind marea care , la o distanta de 20 m se transforma in portretul lui Abraham Lincoln ).

 

 

La fel de impresionanta a fost si sala “Mae West” : o canapea sunt buzele, doua tablouri ochii si un semineu nasul. Ca toata camera sa se transforme in imaginea lui Mae West trebuie sa te urci pe o scara si sa te uiti printr-o lupa. La sfarsit mi-am achizitionat si o vedere de pe Rambla (a costat 1 euro) cu aceasta incredibila sala.

La magazinul de suveniruri al Muzeului, un breloc cu buzele-canapea costa in jur de 4 euro. Acum regret ca nu mi-am cumparat si de acolo ceva.

Ar mai fi atatea de spus, inchei insa cu la fel de celebra camera “Palace of the Wind”, unde pe tavan sunt pictati cei doi, Dali si sotia sa Gala, vazuti ca niste uriasi aflati deasupra lumii.

 

 

 

Evident ca prezenta unui ghid intr-un astfel de tur este vitala. Nu am avut parte de el si am ramas cu multe nelamuriri. Oricum, orasul merita vizitat!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5. Sagrada Familia mi-a placut in mod deosebit, dar mai mult decat biserica in sine, m-a impresionat  sacrificiul lui Gaudi. Un om foarte bogat  ramas fara sustinere financiara pentru proiectul sau, celebrul arhitect si-a folosit intreaga avere pentru terminarea constructiei. Nu a reusit, a murit sarac si uitat, calcat de un tramvai, iar biserica nu va fi gata, din pacate, nici in anul  2030. Acelasi motiv, lipsa banilor.

 

 

 

 

 

Share