Categorie: Julien Sorel

In cautarea ratiunii de a fi

Mi-e frig şi realizez că nu mă pot mişca. Conştinţa începe să îmi fie invadată de gânduri ciudate şi încerc să înţeleg unde mă aflu. Reuşesc să îmi ridic puţin capul şi observ că sunt gol şi imobilizat pe un câmp de iarbă. Vreau să văd cât mai departe, dar verdele care mă înconjoară devine obositor şi  renunţ să mai scrutez orizontul. Oare am murit? Am ajuns în Rai? Refuz să cred că Paradisul este verde şi…atât. Nu se poate, nimic nu poate fi adevărat. Este realitate sau coşmar?

Închid ochii şi sper să mă trezesc în cotidianul nemilos, pe care îl cunosc, care este viu.Totul este acum alb. Orbitor. Vreau verdele înapoi şi parcă cineva îmi aude dorinţa. Simt o atingere uşoară şi rece. Cineva, o voce feminină, îmi şopteşte numele rar şi apăsat. Mă încurajez, nu sunt singur. Mă întreb unde este ea, simt că este aproape dar, totuşi, nicăieri. Îmi dau seama că se îndepărtează şi acum pot să mă mişc. Privesc în jur şi văd o Continuă să citești In cautarea ratiunii de a fi

Share

Periplu prin fosta Iugoslavie

Imi doream de mult sa vizitez fosta Iugoslavie. Ce a mai ramas din ea. Am copilarit in zona granitei de sud vest a tarii, asa ca am crescut cu povestile despre cum era “dincolo, la sarbi”. Mi s-a parut ciudat cum razboaiele care au dus la destramarea unuia dintre cele mai dezvoltate state comuniste europene, embargoul si toate consecintele aferente nu au reusit sa afecteze amicitia romano-sarba. Interesata, desigur, de ambele parti. Tata isi mai aminteste uneori de gustul gumei de mestecat aduse din Occident via Iugoslavia, de Coca-Cola veritabila la cutie, de mult ravnitii jeansi si alte asemenea produse inaccesibile majoritatii romanilor din Epoca de Aur. Ah, sa nu uit de celebra Vegeta, nici o supica nu mai iese la fel de buna fara Vegeta sarbeasca!

Dupa o serioasa munca de convingere, a acceptat sa ma insoteasca. Stiti, ea e mai panicoasa de felul ei, mai precauta. A intrat frica in ea de cand a vazut un documentar despre Kosovo si acum asociaza tot ce aude despre sarbi cu genocid, arme, epurare etnica, etc. Deh, femeile… ele se simt in siguranta doar daca aud vorbindu-se de locuri exotice!

Am ajuns dimineata la Continuă să citești Periplu prin fosta Iugoslavie

Share

24


Nu voi scrie despre celebrul serial şi nici despre numărul de ore al unei zile! Acum exact 24 de primăveri s-a născut un om. Ei, şi ce dacă?! Mi s-a spus că, atunci când am fost evacuat cu forţa din domiciliul care îmi fusese repartizat în pântecul mamei, medicii au râs. De plânsul meu! În acea zi însorită de 17 aprilie 1987 un nou luptător a intrat în arena vieţii. Primul cântec de leagăn mi-a fost glasul roţilor de tren. Oficial, eram un proaspăt cetăţean al Republicii Socialiste România, afişând un zâmbet tâmp şi o privire pierdută în spaţiu. Fireşte, aceste detalii nu îmi erau cunoscute atunci!

Evenimentele din decembrie ‘89 m-au surprins departe de lumea dezlănţuită, într-un sătuc din Mehedinţi, unde învăţam să vorbesc şi să fac năzbâtii. Îi mulţumesc bunicii din partea tatălui pentru primul aspect, pentru cel de-al doilea mă felicit, căci am fost autodidact!

Au trecut anii şi a venit şi năpasta! Am fost, din nou, evacuat din universul cu care abia mă obişnuisem şi readus în tumultosul oraş, acum capitalist, liber şi democrat (?) Îmi amintesc bine prima zi de şcoală, de puştiul blond şi stingher, care păşea timid printre străini. Îmi amintesc chipul blând al învăţătoarei, abecedarul albastru şi cartonat şi floarea, da, floarea proaspăt culeasă pe care, din păcate, aveam să o pierd. Am înţeles târziu că ea reprezenta un simbol şi că, o dată cu pierderea ei, mi-am pierdut şi inocenta de copil.

Puştiul a crescut, a urmat un liceu, a absolvit o facultate, a cunoscut fiorii dragostei şi acum Continuă să citești 24

Share

Fobiile Copilariei

Aspiratorul sau bestia urlătoare. Acest electrocasnic mi-a marcat primii ani din viaţă. Nu doresc nimănui să experimenteze trăirile mele din acea perioadă. Când mama sau bunica trezeau bestia, eu paralizam. De frică. Tremuram şi nu ştiam unde să fug pentru a mă ascunde. Părăseam sufrageria, venea după mine în hol, invadam dormitorul, urgia după mine. Salvarea venea întotdeauna din baie, mai precis, din cadă, acolo ştiam că sunt în siguranţă. Într-o bună zi, cred că se întâmpla pe când aveam 7 ani, o idee divină m-a salvat. Ştiam unde doarme hidoşenia, aşa că m-am decis să acţionez, ştiind că este inofensivă când se odihneşte. Trusa de scule a tatei mi-a fost de mare ajutor. Am înşfăcat un ciocan şi m-am îndreptat tiptil spre animal. Ochii îmi dansau de fericire şi buzele formau un rânjet angelic. Actul criminal a fost de scurtă durată, dar intens. Am lovit rapid şi puternic, până când am simţit că am ucis bestia. I-am scos măruntaiele şi le-am ridicat triumfător deasupra capului. M-am dus să mă laud; în loc de felicitări, am fost pedepsit aspru. Nici până azi nu am înţeles de ce.

“Dacă nu eşti cuminte, te dau la Continuă să citești Fobiile Copilariei

Share

Cersetoria, plaga a societatii?

Îi întâlnim peste tot, pe străzi, în trenuri, în gări, la metrou, în autobuze, etc. Copii, adulţi în floarea vârstei, bătrâni, sănătoşi sau invalizi, cu toţii caută acelaşi lucru: mila noastră, concretizată în – mai ales – bani. Cerşetoria şi-a pierdut originile istorice în atemporal, cred că există dintotdeauna. Unele societăţi o dezaprobă şi încearcă să o limiteze, altele, dimpotrivă, o tolerează şi o încurajează. Morala creştină, greşit interpretată, contribuie la extinderea acestui fenomen controversat. Spaţiile din jurul bisericilor sunt aglomerate de cerşetori care fac apel la mila credincioşilor.

Eu cred că cerşetoria a devenit o industrie extrem de profitabilă. Vă recomand filmul “Filantropica”, consider că oferă o perspectivă relevantă în sprijinul afirmaţiei mele. Oricât de dur şi de neverosimil poate părea, există persoane care organizeză reţele întregi de cerşetori, în ţară şi în străinătate, ale căror venituri ajung să rivalizeze cu cele din traficul de droguri, armament sau prostituţie. Lipsiţi de orice scrupul, aceştia exploatează un număr enorm de persoane fără ajutor, invalizi, copii, bătrâni, etc. Sunt stabilite sume zilnice pe care aceştia trebuie să le predea “patronilor”; în caz contrar, sunt maltrataţi. În disperare de cauză, cerşetorii devin violenţi faţă de persoanele care refuză să le dea bani. Am văzut indivizi care Continuă să citești Cersetoria, plaga a societatii?

Share

Ceasuri

sursa pozei: aici

Nu înţeleg de ce oamenii simt nevoia să “măsoare” timpul! Aş prefera să trăim în atemporal. Viaţa este, oricum, prea scurtă, de ce vrem să o contabilizam în ani, luni, ore, minute, secunde, etc.?! Permanent, suntem într-o cursă contratimp; ne temem să nu întârziem la şcoală, la serviciu, la întâlnirea cu iubitul/iubita, etc. Aţi observat că ne place şi ne displace, în egală măsură, expresia “timpul a expirat”? Atunci când suntem angrenaţi într-o activitate plăcută şi aceasta se încheie, ne întristăm; parcă am vrea ca timpul să mai aibă puţintică răbdare. Pe de altă parte, când ne displace teribil ceva, ne agităm, privim des ceasul, numărăm minutele, secundele, până când… suntem salvaţi, timpul s-a scurs, ufff, am scăpat! Timpul, aceasta entitate invizibilă, blestemată şi adorată din vremuri imemoriale!

Nu îmi propun să filosofez asupra timpului, nu mă pricep şi nu vreau să devin plicticos. Mă interesează Continuă să citești Ceasuri

Share

Intelectualii şi societatea

INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S. m. și f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității. Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

Sursa: DEX ’98

“Moarte intelectualilor” şi “Noi muncim, nu gândim” sunt două sintagme lansate cu ocazia evenimentelor din 28 – 29 ianuarie 1990. O interpretare primară a celor două afirmaţii, fără o analiză a contextului în care acestea au fost publicate, induce ideea că există două categorii antagonice de cetăţeni, cei care muncesc şi contribuie la dezvoltarea economică a ţării şi cei care parazitează, care “dau din gură” fără să fie productivi şi eficienţi. Astfel, în mod natural, se naşte întrebarea: la ce sunt buni intelectualii?

De-a lungul timpului, rolul intelectualului în societate a fost dezbătut cu un viu interes. În perioada contemporană, cele două războaie mondiale au generat o mediatizare puternică a ponderii avute de mediile intelectuale în privinţa cauzelor declanşării celor două conflagraţii mondiale. Este lesne de înţeles că intelectualii sunt şi formatori de opinie; ei contribuie la definirea idealurilor unei naţiuni şi la dezvoltarea programelor de educaţie naţională.

Ce defineşte un intelectual? Cine are dreptul să se considere intelectual? Continuă să citești Intelectualii şi societatea

Share