Categorie: Dragos FRD

Casa Spiritelor

Autor: Isabel Allende
Editura Humanitas Fiction, 2010
Prima aparitie: 1982

Suntem oameni ai timpului nostru. Eu, de exemplu, mi-am trait o buna parte din tinerete in comunism si, pe cale de consecinta, nu ma poate pacali nimeni incercând sa-mi demonstreze ‘umanitatea’ si ‘superioritatea’ comunismului. Sau ca, indiferent de faptul ca s-a dus dracului comunismul, pâna la urma tot asta e viitorul, ca altfel nu se prea poate. M-a marcat definitiv.

Isabel Allende este nepoata fostului presedinte socialist al statului Chile, Salvador Allende (tatal ei era var primar cu Salvador, ceva de genul asta), pe care dictatura generalului Augusto Pinochet l-a matrasit de la putere, salvând astfel natiunea de comunismul biruitor. Ca in sarcina lui Pinochet s-au retinut doar abuzurile dictaturii, nu si incercarea (din punctul meu de vedere, reusita) de a-si pune tara pe linia de plutire intr-un moment de criza absoluta, asta e altceva.

Dar, vorba celor mai multi bloggeri care se apuca sa scrie câte-n luna si in stele, nu despre asta voiam sa vorbesc. “Casa spiritelor” nu e o carte politica, ci una scrisa in stil magico-realist (gen John Fowles daca vreti, dar mult mai putin buruienos si pictat – el, stilul – cu un umor negru relativ placut, la care se adauga ironia fina, nevitriolanta, specifica oamenilor inteligenti), despre iubire, magie, impliniri si neimpliniri, dar care nu putea sa faca abstractie de contextul social in care se desfasoara actiunile. Si, chiar daca dictatura i-a ucis ruda prezidentiala, scriitoarea reuseste sa se Continuă să citești Casa Spiritelor

Share

Toti suntem putin luati!

Titlu: “Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie”

Autor: Irvin D. Yalom

Editura Trei, 2008

Valeleu!, si eu care credeam ca am probleme…o femeie in vârsta care se indragosteste de un psiholog cu câteva zeci de ani mai tânar…un bolnav de cancer care ar dori ca violul sa fie legalizat, macar pentru o scurta perioada…personalitati multiple…nu credea ca i se va intâmpla chiar ei (stiti cum e, ne consideram speciali si nu ne vine sa credem ca o nenorocire care se abate asupra altora se va abate, la un moment dat, si asupra noastra). Si asa mai departe.

Nu stiu daca povestile sunt sau nu complet reale, dar reputatul psihoterapeut Irvin Yalom ne prezinta o alta fata a relatiei dintre pacient si medic. Psihoterapia nu merge intr-o singura directie, medicul este si el afectat emotional de relatia cu pacientul, are preferinte, simpatii si antipatii, este si el om, in felul lui. In afara curiozitatii pur profesionale si a incercarii de a-si face treaba cât mai bine, intr-un domeniu in care, ca lucrurile sa mearga asa cum trebuie, ai nevoie de Continuă să citești Toti suntem putin luati!

Share

Balcanicii din vârful Gruii

Later edit: pentru ca in curand se va juca marele derby al Romaniei, va invit sa lasati un pronostic pentru meciul Dinamo-Steaua

http://www.youtube.com/watch?v=7N357ty0T7k

 

Pe undeva prin 2005 CFR Cluj a promovat in prima liga. Fata de moacele cu care eram obisnuiti pâna atunci, Borcea, Turcu, Penescu, Netoiu, Iancu, Mititelu,  Staicu, famiglia albaneza, cu tot cu veri si fratiori, conducerea bicefala a noii echipe parea din alt film. Cu un vocabular relativ ingrijit si cu siguranta mai bogat, lipsit insa de onomatopee, injuraturi si dezacorduri, cu alte obiective ale discursului si cu glumite gen “stiti, noi am fost dominati de austrieci, voi de turci si asta se cam vede’’ , cei doi erau mult mai … albi ‘’dupa vorba, dupa port”. Pentru mine a fost deja-vu. Cu câtiva ani inainte lucrasem la un patron 100% german. Omul venise din patria lui natala sa faca afaceri in România. Continuă să citești Balcanicii din vârful Gruii

Share

Dreptul la a doua sansa. Unde, când, cui?

O crima planificata, se spune, este treapta cea mai de jos pe care poti ajunge. Partea buna a chestiunii este ca, incepând de acolo, nu exista decât  urcusul. Daca ai suficienta vointa. Caci cine este dispus sa accepte dureroasa cale spre izbavire, asumarea cinstita a pacatului si viata exemplara pe care esti obligat sa o duci in virtutea faptului ca ti s-a acordat o noua sansa? De asemenea, cine iti evalueaza vina, cine stabileste circumstantele, pedeapsa pe care o meriti si cine iti da eventuala ocazie de a-ti spala pacatele? S-ar zice ca justitia. Hmmmmm…..

Filmele pe care le-am selectat au un punct comun. Premeditarea. Premeditarea rece, calculata,  in deplina cunostinta de cauza. Continuă să citești Dreptul la a doua sansa. Unde, când, cui?

Share

“Povestea lui Harap-Alb” sau ce-a fost mai intâi: povestea sau poporul?


Dupa cum stiti, intrucât v-am mai spus de câteva sute de ori, sunt inginer. Am invatat atâta limba româna cât sa ma pot exprima articulat si fara greseli majore de gramatica. Dar nu stiu, de exemplu, daca s-a apucat cineva sa faca studii comparative intre povestile unui popor si dezvoltarea poporului insusi.

Ideea mi-a venit de la articolul lui colorbliss in legatura cu povestile copilariei. Povestea e prima lucrare mai complexa cu care vine in contact copilul, exact in perioada cea mai sensibila, când orice informatie repetata de suficient de multe ori poate avea consecinte pe termen foarte lung.

Care e scopul unei povesti? Ce vrea ea sa comunice unui copil?

Sa luam de exemplu “Povestea lui Harap-Alb”. Cu ce avem de-a face aici? Continuă să citești “Povestea lui Harap-Alb” sau ce-a fost mai intâi: povestea sau poporul?

Share

Prostul satului

  • Esti la scoala. Intra profesorul in clasa. Ghinion!, azi se da extemporal. E pe numere! Numarul unu cei de la fereastra, numarul doi cei de la usa. Am facut scoala generala, gimnaziu….. Am facut liceu. Am facut chiar si facultate. Politehnica ce-i drept, dar in sfârsit. Intotdeauna, fara exceptie, indiferent de nivel, de când am inceput eu sa constientizez fenomenul, s-a gasit câte un ratacit care sa intrebe: dar eu ce numar sunt? Profesorul, plictisit, incearca si el sa faca haz de necaz, asa ca se adreseaza calm habaucului (tot fara exceptie, habaucul a fost mereu un mascul; fetelor, mai ordonate din fire, le era cu desavârsire imposibil sa nu deosebeasca fereastra de usa), acompaniat de gesturi largi cu mâna, ca sa inteleaga orice cretin: am spus asa, numarul unu cei de la fereastra, numarul doi cei de la usa. Ia sa vedem, acum te descurci?
  • Esti in metrou. E aproape liber. In fata ta, o baba. Nu se hotaraste unde sa se aseze. Are 5 locuri la dispozitie si penduleaza intre ele ca un cuc beat. I-e greu sa aleaga!
Share

“Cartea Ignorantei” sau stiati ca …. nu stiati?

Autori: John Lloyd & John Mitchinson

Editura Nemira, 2009

Ne nastem, ne traim intr-un fel sau altul primii ani si, mai devreme sau mai târziu, inevitabilul de obicei se produce: suntem obligati sa mergem la scoala. La inceput luam totul ca pe niste adevaruri  absolute, urmând ca intrebarile sa ni le punem mult mai târziu. Daca ni le punem. Asa se face ca ne trezim cu un bagaj de cunostinte pe care ne bazam in viata de zi cu zi fara sa ne treaca prin minte faptul ca, poate, unele lucruri elementare pe care le “stim” s-ar putea sa fie complet gresite.

Nu e doar cazul românilor. Inca nu se stie din ce cauza anumite stereotipuri sau jumatati de adevar sunt invatate in aproape orice scoala din lume.

In aceste conditii, cartea celor doi John, in doua volume (“Cartea ignorantei” si “A doua carte a ignorantei”), vine sa restabileasca adevarul acolo unde acesta a fost mutilat mai mult sau mai putin grav de un sistem educational aproximativ, ‘ajutat’ la rândul lui de mijloacele media (in primul rând de filme). Continuă să citești “Cartea Ignorantei” sau stiati ca …. nu stiati?

Share