Categorie: Dragos FRD

Conflicte culturale

conflicte-culturale

Titlu: În necunoștință de cauză

Autor: Amelie Nothomb

Editura Polirom, 2008

Cartea de la care pornesc a fost scrisă pe la începutul anilor ’90. Între timp conflictele culturale s-au mai aplanat, am început să mai învățam unii de la alții și, cel mai important, am învățat să ne înțelegem unii cu alții. O idilă dintre o belgiancă, autoarea însăși, ce vrea să învețe japoneza și un japonez care vrea să învețe franceza (și unde altundeva se poate învața cel mai bine o limbă străină dacă nu în pat?) se transformă într-un fel de duel “demonstrativ” cu regulile și cultura dificile ale uneia din cele mai fascinante țări din istorie. Țară pe care belgianca și-o dorește ca patrie adoptivă, prin urmare mai toate micile conflicte sunt tratate cu înțelegere și blândețe. Dar unele sunt atât de aiuritoare€…de exemplu, elevii și studenții japonezi nu au dreptul să pună întrebări profesorului. Profesorul este tratat cu atâta importanță încât se consideră o impietate să-i pui la îndoială pregătirea (și ce altceva reprezintă o întrebare pusă de un elev, decât că Continuă să citești Conflicte culturale

Share

“De ce este România altfel?” De şmecheră!

romania

Titlu: De ce este România altfel?
Autor: Lucian Boia
Editura Humanitas, 2013 (ediţia a doua)

Trebuie să recunosc: am un adevărat cult pentru Lucian Boia. Am citit câteva carţi scrise de el şi niciuna nu m-a dezamăgit. Este obiectiv (sau cel puţin dă în mod profesionist impresia de obiectivitate), ideile sunt bine legate şi concluziile quasi-perfect argumentate, lasând puţin spaţiu de manevră criticilor.

Cartea “De ce este România altfel?” încearcă să răspundă la o întrebare pe care aproape orice român şi-a pus-o cel puţin o data: cu ce dracului am greşit aşa de grav într-o viaţă anterioară de m-am născut aici?

Ca orice naţiune mică şi neînsemnată, ne-am construit un trecut imaginar glorios. Noi am inventat roata, noi am inventat focul, noi am inventat agricultura, călăritul (ba chiar si călăreala), scrisul, vorbitul si cititul. Prin anii ’80 se înfiinţase în cadrul Facultaţii de Istorie a Universitaţii Bucureşti o catedră de…filozofie dacă. Filozofie dacă?? În condiţiile în care nu avem decât câteva cuvinte pe care le-am putea atribui limbii dace?

Cine este de vină pentru că suntem…’altfel’? Continuă să citești “De ce este România altfel?” De şmecheră!

Share

Din categoria “Staţiuni degeaba”. Azi – Albac

horea

Ori de câte ori mergeam către Tauti pornind dinspre Kaufland-ul din Alba-Iulia, un panou îmi rănea retina. Era o invitaţie ‘în inima munţilor Apuseni, staţiunea Albac, 99 km’. Am ignorant cât am putut anunţul, până când ireparabilul s-a produs: finii noştri au insistat să petreacă 5 zile cu noi, chiar în Albac, chiar în staţiune. Sigur, nu se face să refuzi rugămintea finilor, mai ales dacă nu-i vezi decât o dată pe an.

Aşa că iată-ne pornind la drum.

E dureros să fii dezamăgit atunci când îţi pui multe speranţe în ceva. Dar e şi mai greu să fii dezamăgit în condiţiile în care oricum n-ai niciun fel de aşteptări.

Nu e vorba de timpul petrecut împreună (care a fost fascinant, pentru că suntem cu toţii nişte oameni simpatici, drăguţi şi veseli), ci de condiţiile găsite acolo: un fel de Bran-Moeciu, dar fără castel, fără infrastructură, fără cafenele, fără restaurante adevărate. În rest: Continuă să citești Din categoria “Staţiuni degeaba”. Azi – Albac

Share

La noi, Columbo n-ar fi avut nicio sansa….

columbo

Stiti serialul “Columbo”? Ala in care un detectiv ciudat ii demonstreaza vinovatului, pe baza unui capat de ata, sau a unor urme de dinti de pe un mar, sau a unei urme pe o sticla, ca a fost descoperit si ala tace de parca si-ar fi inghitit limba, in fata unei asemenea teribile dovezi? Ei bine, asemenea detalii fine nu au cum sa tina la noi, poporul asta ‘inteligent si harnic’, vorba prafuitului Condurateanu. La noi nu tin nici macar ‘detaliile’ grosiere. Te uiti la ei si te crucesti; cum de au atâta nesimtire si tupeu? Cum isi permit sa mai clampane? Ei, uite ca-si permit. Si le merge…le merge…

Sa incepem:

1. Cu trei zile inainte de alegeri, presedintele a iesit la televizor, facând o promisiune categorica: numirea premierului este exclusiv dreptul presedintelui, conform Constitutiei, asa ca voi numi pe cine vreau eu. Moderatorul il face atent: stiti, in politica trebuie sa poti inghiti o broasca râioasa. Da, dar nu un porc!, raspunde Continuă să citești La noi, Columbo n-ar fi avut nicio sansa….

Share

Din ‘delirismul’ altor popoare. Azi: Cântecul nibelungilor

"carti istorice"
Asa cum v-am mai spus de câteva sute de ori, sunt inginer chimist. Statutul de student la Politehnica mi-a creat mari neajunsuri in relatiile sociale ale vremii, fiind mereu socotiti (noi, viitorii ingineri) niste intrusi deloc bineveniti in categoria ‘intelectualilor’. ‘Discriminarea’ a inceput inca din familie, unde tatal meu se ‘gratula’ deseori la modul ‘in ce hal am ajuns eu, profesor…sa am fii ingineri’ si a continuat in cadrul petrecerilor studentesti, unde fetele de la Filo sau Mate ne masurau cu niste priviri plictisite, care parca spuneau ‘astia-s ingineri, daca le iei clorura de sodiu de sub nas ii bagi in ceata, cum sa auda ei de Tristan si Isolda?’

Uneori am fost curios sa aflu ce am…pierdut din asa-zisa cultura generala, pe care mai toti oricum presupuneau din start ca ne lipseste cu desavârsire.

Sa luam de exemplu “Cântecul Nibelungilor”, carte care face parte, cica, din colectia “Cartile esentiale ale omenirii” (ca de Shakespeare v-a vorbit Nice, in urma cu câteva articole). S-au facut si tablouri in perioada medievala, infatisând ‘eroii’. Si mi se pare ca s-a compus cel putin o opera. Filme nu cred insa ca s-au facut.

Ce aflam din ea? Siegfried (eroul central, care moare in prima parte a lucrarii, din fericire pentru el) o cere (si o primeste) de sotie pe Kriemhilda, printesa burgunzilor din Worms. Cererea in sine a fost formulata in mod cât se poate de cavalereste: ba, daca nu mi-o dati, Continuă să citești Din ‘delirismul’ altor popoare. Azi: Cântecul nibelungilor

Share

ONG! Toti suntem putin luati!

"zambeste"

Uneori ma intreb daca eu sunt anormal sau lumea din jurul meu a luat-o complet razna… Marturie imi stau intâmplarile prin care am trecut cu putina vreme in urma.

S-a organizat o competitie de bowling intre surdo-mutii din doua orase, de exemplu Baia-Mare si Satu-Mare. Cineva a considerat ca aceasta competitie trebuie ‘jurizata’ de oameni, sa zicem, normali.

Mi-am manifestat curiozitatea in legatura cu existenta unui juriu. O curiozitate neutra, facuta in gluma, fara sa aiba ca obiectiv ranirea cuiva. Nu cunosc legile unei competitii atât de acerbe si nervoase precum cea de bowling dar, din câte am observat eu, prea multe motive de cearta nu par sa existe. Iei bila, arunci bila, numeri popicele cazute. De ce ar fi nevoie de un juriu ‘normal’?

Si de aici a inceput totul… Am fost interpelat telefonic de un ONG. Eu ma cam feresc de ONG-uri, stiut fiind faptul ca Continuă să citești ONG! Toti suntem putin luati!

Share

Rizea. Elisabeta Rizea. Sa nu incurcam valorile.

Elisabeta Rizea a fost o luptatoare anticomunista, care a sprijinit grupul de rezistenta Arsenescu-Arnautoiu din Muntii Fagaras. Cine e interesat sa stie mai multe, se gasesc amanunte pe internet, dar un articol foarte bun e acesta.
Prima data când am auzit de Elisabeta a fost in 1991, in urma unui material publicat de Academia Catavencu. Apoi, in 1992, Lucia Hossu-Longin a facut un episod cu Elisabeta in cadrul Memorialului Durerii.

Dupa vizionarea materialului, am ramas socat de-a dreptul. O femeie aparent fragila, cu o basma acoperindu-i capul chel, care isi povestea teribila viata printre sughituri, lacrimi si oftaturi lungi. Nu am reusit sa-mi revin câteva zile, apoi mi-am revenit doar partial. A fost o femeie onesta, morala, demna, in cele mai profunde intelesuri ale acestor cuvinte …si cu ce s-a ales?

Cu trupul mutilat si cu viata distrusa.

In 1990 a avut de infruntat aproape intregul ei Continuă să citești Rizea. Elisabeta Rizea. Sa nu incurcam valorile.

Share