The other part of the story

De ce cred oamenii in bazaconii – Michael Shermer, Editura Humanitas, 2009. Recenzie.

Mai tineti minte cartea lui Bruce, Biologia credintei? Probabil ca nu…Spuneam acolo ca Bruce a parcurs drumul de la stiinta la …”religie”, sa zicem (fara sa spunem daca exista „religii corecte” si „religii gresite” – desi exista J ). Nu in mod expres, dar asta a fost ideea. Ei bine, Michael a parcurs drumul invers. A inceput prin a studia teologia, dar a trecut apoi la psihologie si a obtinut chiar si o diploma in psihologie experimentala la Universitatea de Stat din California. Subliniez, de stat. Nu ca ar avea vreo importanta din punct de vedere absolut, dar ne spune ceva in legatura cu rigurozitatea. Pentru ca „statul” reprezinta punctul oficial de vedere, cel considerat „corect”. „Particularii” pot sa si bata câmpii daca vor, dar nu pe bani publici. Numai facultatile de stat au voie sa bata câmpii pe bani publici!

Cartea „De ce cred oamenii in bazaconii” are din start doua avantaje majore: in primul rând e editata la o editura de prestigiu. Si, in al doilea rând, chiar arata ca o carte serioasa.

Cine este de fapt Michael? Pai ar trebui sa spunem ca este un fel de campion care se autocaracterizeaza ca fiind „agnostic”. Pasiunea pentru ciclism l-a facut sa participe la curse pe distante lungi. Foarte lungi. Extrem de lungi. 3.000 de mile! Asta inseamna foarte multi kilometri…Michael a observat ca „metodele neconventiale” de antrenament sunt egale cu zero. Bineinteles ca nu si-a pus problema daca nu cumva le-a aplicat gresit. Daca nu l-au ajutat, el a concluzionat, fara putitnta de tagada, ca „pseudostiintele’ sunt fundamental gresite. Toate!

Ce este de fapt stiinta? Evident, este suma concluziilor experimentelor stiintifice. Dar ce e ala un experiment stintific? Pai…ceva organizat dupa o anume metoda stiintifica. Dar ce e aia „metoda stiintifica’? Intrebati-va profesorii de „stiinte” si veti observa ca fac niste figuri comico-serioase. Serioase pentru ca au constiinta faptului ca trebuie sa dea un raspuns. Comice – pentru ca habar n-au ce-ar trebui sa raspunda.

In principiu, metoda stiintifica inseamna ca acelasi experiment, repetat in aceleasi conditii, ajunge, de fiecare data, la acelasi rezultat. Si aici si in America si in Japonia. Daca sunt indeplinite cele trei criterii putem spune ca avem o concluzie „stiintifica”. Prin urmare avem „stiinta” pe de o parte, cu ale ei experimente, conditii si aceleasi rezultate si, pe de alta parte, „pseudostiinta”, adica „restul lumii”.

In 1991 a obtinut un doctorat in istoria stiintei, iar in 1992 a fondat Societatea Scepticilor care editeaza revista Skeptic.

Problema cu Michael e ca e un preopinent extrem de eficace. Fiind un „insider” stie foarte bine slabiciunile religiei traditionale. A urmat o facultate de profil si are mijloacele necesare pentru a ataca „punctele slabe”. Foarte greu de combatut. Un „adversar” care chiar ca te face sa salivezi.

Pe parcursul cartii Michael nu numai ca se rafuieste cu religia, dar se rafuieste cu orice. Are o placere sadica de a face varza religia, superstitia, creationismul, „vizitele extraterestrilor” si „rapirile” organizate de acestia, „pseudostiinta” (sau ce intelege el prin toate astea), ba chiar si „obiectivismul”, negarea Holocaustului si in a demola orice fel de speranta. Nu exista plan divin, nu exista Dumnezeu, nu exista nimic; traim si suntem constienti doar dintr-o intâmplare nenorocita. Si totusi nu merge pâna la capat. Lasa o „portita”.

Intelegem rafuielile personale ale lui Michael cu tot felul de oligofreni americani sau canadieni. Stiti cum e in America, e permis orice. Ei bine, Michael isi alege majoritatea inamicilor din comunitatea „locala”. Tot felul de indivizi pe care Michael ii condamna ca fiind „negationisti” desi ei n-au contestat niciodata Holocaustul ca atare, ci numarul de victime sau anumite „nuante”. Trecem peste modul nedemn in care evreii supravietuitori au profitat de quasi-totala tragedie prin care a trecut poporul evreu (desigur, ca intotdeauna, exista exceptii, au existat si evrei care au inteles modul in care fiecare isi poarta propria cruce, ca sa zic asa). Hai sa facem o concesie si sa trecem peste toate problemele inchipuite ale lui Michael. Ce ne ramâne? Un sceptic convins. Orice i-ai face, nu crede in nimic nene! Religia – o prostie! Mersul pe carbuni aprinsi – o tâmpenie (despre mersul pe carbuni aprinsi vom avea o discutie separata). Bioritmul? O naivitate! Gândirea pozitiva? O aberatie. Si tot asa.

Concluzia lui la intrebarea „de ce cred oamenii in bazaconii”? Pentru ca ne asigura un oarecare confort psihic, creându-ne iluzia ca putem avea raspuns la orice si ca suntem „speciali”. Pentru ca e mai comod. Pentru ca, din credinta, „etern speranta izvoraste”. Pe când stiinta nu ne ofera decât raspunsuri reci precum Universul intâmplator si ne asigura, in felul ei, ca „dupa” nu mai este nimic. Absolut nimic.

De ce este importanta aceasta carte? Pentru ca reprezinta si cealalata fata a existentei. Pentru ca naste intrebari si controverse. Pentru ca este quasi-corect argumentata. Pentru ca ne face sa ne indoim de propria credinta. Ei bine, aici intervine „cheia”: cum ramânem dupa ce citim aceasta carte? Incremeniti in proiect? Suntem mai credinciosi sau mai sovaitori? Ne mentinem credinta pentru ca n-avem incotro sau ne adâncim credinta pentru ca am gasit noi raspunsuri?

O carte incomoda, recomandata tuturor celor care au mintea deschisa.

Autor: Dragos

Share

Leapsa- episodul 3297

Am primit-o de la dragii de KirstDay, Invatatorul, Loryloo si NightOn. Iata serialele mele preferate:
1. Seinfeld – arta umorului din nimic; l-am tot revazut si de fiecare data descopar câte o replica interesanta si care-mi scapase.
2. Columbo – sau cum se face un serial politist non-violent, dupa toate regulile artelor martiale. In functie de circumstante trebuie sa fii: imaterial ca spatiul (la inceputul anchetei), usor curgator ca apa (in timpul anchetei, când Columbo abia incepe sa-si piseze suspectii cu intrebari care par, la prima vedere, benigne – si toata lumea crede ca e usor de dus cu presul), flexibil ca o salcie (nu raspunde la jigniri, nu se lasa provocat), tare ca diamantul (la final, când urmeaza o demonstratie care te goleste de energie si o concluzie implacabila).
3. MASH – sau cum poti gasi umorul si ironia de buna calitate intr-o lume a terorii.
4. Friends – imi da o stare de bine. Replici faine. Actori simpatici.
5. Law & Order – disecarea modului in care se analizeaza o crima / faradelege, incepând cu faza initiala a anchetei si pâna la stadiul in care dosarul ajunge la judecatorie (inclusiv judecarea, de cele mai multe ori). Foarte bine realizat, aproape ca reusesti sa simti realitatea. Nimic fortat. Trebuie sa recunosc faptul ca, din punctul meu de vedere, cea mai buna serie a fost prima, urmând ulterior un fel de “apa lunga”. Dar tot m-am uitat.
6. Desperate housewives – am descoperit o anumita filozofie de viata din partea unei “decedate”. Si in acest caz seria initiala a fost cea mai buna. Ulterior au inceput sa faca pe “corectii politic” si s-a cam dus naibii, ultimile serii n-au mai fost in atentia mea. Dar serialul merita mentionat pentru prima lui parte.
7. Twin Peaks – sau cum poti descoperi magia chiar si intr-o crima oribila. Situatii ciudate. Replici dragute. Privelisti extraordinare (tare as fi vrut sa traiesc acolo, pur si simplu simti mirosul de aer proaspat). Fete frumoase. O actiune cu totul deosebita. Pur si simplu nu intelegi ce cauta raul cel mai profund intr-un peisaj paradisiac. Angelo Badalamenti! Muzica o ascult si acum cu o placere sfioasa.
Va urma :P
Merge mai departe la cine doreste s-o preia.
Share

Biologia credintei- Bruce Lipton

Motto: „Am un defect. Citesc foarte mult”. Mircea Geoana, de profesie perdant

Biologia credintei – recenzie.

Bruce Lipton, Editura For You, 2008

Din punctul meu de vedere, a citi mult nu e chiar o izbânda de toata lauda. Important e si ce intelegi din acele carti pe care le citesti. Dupa fiecare carte citita ar fi cazul sa-ti permiti o zona-tampon in care sa digeri informatia tocmai primita. Cartea „Biologia credintei”, scrisa de biologul Bruce H. Lipton, merita chiar un timp mai indelungat de reflectie.

La prima vedere, nimic din ceea ce este aceasta carte nu o recomanda pentru a fi luata in serios. Pare deprinsa din maculatura care se ocupa de probleme paranormale inzorzonate cu ceva filozofii sectante. Numele parca ar fi al unui predicator adventist de ziua a saptea; la fel si fizionomia. Titlul – cam pseudostiintific. Coperta – gen samizdat (stiti, d-alea gen „guvernarea secreta a lumii”, „astrologie medicala” etc etc etc). Ca si modalitatea de tipografiere. Iar de Editura For You nu am mai auzit pâna acum. Cartea mi-a fost daruita de o persoana in care am foarte mare incredere, asta e si motivul pentru care am citit-o.

Cu toate astea, e o carte foarte bine articulata si neasteptat de bine scrisa. Fiecare capitol e impecabil demonstrat, concluziile sunt logice si nu reusesti sa gasesti puncte slabe in edificiul care se construieste sub ochii tai. Cel putin eu nu am gasit (exista unele derapaje benigne).

Cartea imbina „stiinta pentru toti” cu umorul fin si autoironia spumoasa. La urma urmei nu e o carte de specialitate, e o carte pentru noi, cei care nu suntem specialisti in biologie celulara, psihiatrie, psihologie sau chestii de genul asta. Pentru ca noi il putem intelege. Nu suntem suficient de obtuzi pentru a refuza din start tot ce vine in contradictie cu ce am invatat, nu suntem cramponati de pozitii pietrificate in ani de studiu gen „asa e corect, restul sunt prostii” si nu avem idei fixe.

In lumea stiintifica, Bruce e un paria. Face parte din grupusculul de oameni de stiinta care au tupeul sa spuna „stiti, poate ca totusi Dumnezeu exista”. Ce pacat de moarte!

In primul capitol e vorba de celule – nu va stresati, nimic hard. Aici aflam cât de importanta e cooperarea, si nu confruntarea, pentru mentinerea vietii in biosfera.

In al doilea capitol se prezinta dovezile stiintifice care arata ca nu genele controleaza sistemul biologic, ci mediul. Genele nu pot fi activate pâna nu le declanseaza ceva. Exprimarea genei e activata de un semnal de la mediu si nu de o proprietate intrinseca a genei, care apare pe neasteptate.

In al treilea capitol – membrana celulara, adevaratul creier al celulei (si nu nucleul). De ce suntem ceea ce reactionam.

Al patrulea capitol – fizica cuantica (asa cum exista o fizica clasica si una cuantica, Bruce face o impartire a biologiei in „cuantica” si „clasica”). Da, are legatura! Asta pentru ca doar in biologia newtoniana sunt considerate ca „paranormale” anumite fenomene care pot fi explicate relativ lejer prin „biologia cuantica”. „Biologia cuantica” nu neaga biologia clasica, ci o completeaza.

Capitolul 5 – gândurile pozitive au un efect profund asupra comportamentului si genelor, dar DOAR daca sunt in armonie cu programarea existenta la nivelul subconstientului. Capacitatea mintii constiente de a anula comportamentele pre-programate ale mintii subconstiente este fundamentul liberului arbitru.

Capitolul 6 – frica si o concluzie tragicomica: pentru a imbunatati sansele de supravietuire, trebuie sa ai o constienta si o inteligenta reduse

Capitolul 7 – modul in care suntem „programati” si impactul pe care aceasta programare il are asupra vietii noastre.

Ei bine, capitolul 5 e cel mai interesant, dar lasat „neterminat”. Bruce nu ne spune „in clar” cum e cu armonia asta, ci doar sugereaza ca ar cunoaste raspunsul. Mai departe e si treaba noastra.

Atunci când te intereseaza cu adevarat un subiect observi ca peisajul din jurul tau se schimba. Parca natura vrea sa-ti dea o mâna de ajutor, incep sa tâsneasca de peste tot raspunsuri la intrebarile tale. Universul ti se umple de „semne”, trebuie doar sa le urmezi. Eu m-am apucat sa citesc aceasta carte prin februarie. Incetul cu incetul (si totusi nu atât de incet) si lumea mea s-a transformat, desi nu am cautat nimic in mod intentionat. Mai intâi Nice a acceptat cu ingaduinta sa-mi fie gazda. Apoi am descoperit restul. Pe blogul ei, Nighton a recomandat o carte care se ocupa exact despre acest subiect – „Puterea extraordinara a subconstientului tau” (imi cer scuze Roxi ca nu am citit-o inca, o sa-i vina rândul). KirstDay a avut câteva articole care m-au surprins placut si care, si ele, au legatura cu ideea in discutie. De asemenea si Vlad abordeaza, pe blogul lui, cam acelasi gen de subiect, intr-o maniera interesanta. Taman ieri am dat de o postatoare, pe blogul lui happygirls, Ilinca (happygirls are meritul unui articol atractiv, care naste foarte multe intrebari). Ei bine, Ilinca a surprins esenta: „Am invatat ca daca vreau cu tarie ceva, toate fortele universului vor conlucra pentru implinirea dorintei”. Cam pe aici e „cheia” problemei. Probabil.

Imi fac o datorie de onoare sa le multumesc celor pe care i-am numit, ca si tuturor celor care accepta discutii, vin cu idei, nu se supara daca sunt contrazisi si nu incearca sa-si impuna punctul de vedere.

Share

Muzichia – o placere

Multumesc pentru leapsa pe care am primit-o de la KirstDay. Totodata sunt profund incurcat, intrucât nu am cum, pur si simplu nu am cum sa numesc doar 5 melodii fara remuscari serioase.

De asemenea, ce-o fi insemnând „muzica veche”? M-am facut ca nu pricep si am bagat si ceva mai „recent”.

Sa incercam totusi o clasificare:

6. One bourbon one scotch one beer – John Lee Hooker

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BIvka3SSv9Y]

5. Bei mir bist du schon – Keely Smith & Louis Prima

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=lLmK6rlP_cE]

4. No more bolero – Gerard Joling

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XyRuMR5EW3c]

3.  Look what they’ve done to my song – Melanie

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=O0-bbSSaNFE]

2. Bird on a wire – Neville Brothers

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=T9ez80bQW4w]

Si ceva extra, cadou pentru leapsa primita:

El vals del obrero – Ska-P

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2-le-Xp3xwo]

Prietenii stiu de ce!

Leapsa merge mai departe la toti cei care sunt dispusi sa-si impartaseasca pe blog preferintele in materie de muzica veche.

Share

Food for soul

Am primit si leapsa aceasta tot de la NightOn

1. Cate carti ai citit pana acum in 2010?

Nu prea multe. Vreo 5.

2. Cate carti de fictiune si cate de nonfictiune?

Toate au fost non-fictiune.

3. Care e proportia de scriitori barbati vs. femei?

Numai barbati…Ba una din ele e scrisa chiar de doi barbati!

4. Care este cartea preferata citita in 2010?

“Biologia credintei” de Bruce Lipton. Cartea asta s-ar putea sa-mi schimbe viata…

5. Care este cartea care ti-a placut cel mai putin in 2010?

Pe primul loc se afla “Biologia….”, pe 2 toate celelalte, nu pot spune ca vreuna mi-a placut mai putin. Poate “Ocultismul in politica”, m-as fi asteptat la mai mult de la un asemenea titlu. Cartea nu e rea, intrucât am invatat multe din ea, dar….

6. Care e cea mai veche carte citita?

“Calauza ratacitilor”. Este scrisa prin 1200…..

7. Dar cea mai noua?

Ce mai noua e asta cu Biologia

8. Cel mai lung si cel mai scurt titlu?

Cel mai lung: “Cum sa ai intotdeauna dreptate” si cel mai scurt tot asta cu Biologia (ciudata intrebare)

9. Cate carti imprumutate de la biblioteca?

Nu iau carti de la biblioteca. Daca vreau sa citesc o carte, o cumpar. Sau o primesc cadou  :-)

10. Cate carti citite sunt traduceri?

Pai…toate.

11. Care e cel mai citit autor anul acesta?

Fiecare carte e scrisa de un alt autor.

12. Care e personajul principal din cartile citite de pana acum?

Nu prea exista asa ceva, n-am citit nicio carte care sa aiba dialog sau care sa fie de colorat…Nu exista eroi.
13. Ce tari ai vizitat prin cartile citite?

Cred ca m-am plimbat in jurul globului….

14. Ce scriitori descoperiti in 2010 ai vrea sa citesti mai mult?

Michael Shermer

15. Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata?

“Biologia credintei”. Cu siguranta as fi ignorat-o daca nu mi-ar fi fost recomandata. Nimic din modul in care arata nu m-ar fi facut sa o achizitionez, iar de autor nu auzisem. Cartea mi-a fost facuta cadou.

16. E vreo carte a carei lectura iti pare rau ca ai amanat-o?

Am o gramada de carti care sunt “in asteptare”. Deocamdata nu pot spune ca imi pare rau ca am amânat vreuna.

Leapsa merge mai departe la  Happygirls, Orry, Un nou sens, KirstDay, Vlad, ChocolatFollie, Cristina si Invatatorul.

Share

Maimutele

Mai intâi au luat 5 maimute si le-au pus intr-o cusca.

Apoi le-au agatat niste banane deasupra si au pus o scara.

Daca una din maimute incerca sa urce pe scara ca sa ajunga la banane, se declansa un jet de apa rece pe toate  maimutele.

Si tot asa pâna când nicio maimuta n-a mai avut curaj sa urce pe scara.

Acum, s-a trecut la faza a doua. S-a inlocuit una din maimutele din cusca. Nou-venita nu stia despre ce e vorba, prin urmare s-a grabit sa urce scara. S-a pomenit trasa in jos de celelalte maimute, fara sa mai fie nevoie de jetul de apa.

A urmat inlocuirea unei alte maimute din grupul initial, care si ea a incercat sa urce scara si a fost trasa in jos de celelalte maimute, inclusiv de cea care nu fusese udata de apa rece.

Si tot asa pâna când nicio maimuta din grupul initial n-a mai ramas in cusca.

Cu toate ca noile maimute nu traisera din proprie experienta experimentul cu dusul, n-au mai urcat scara. Daca ar fi fost intrebate „de ce?”, ar fi raspuns, probabil, „nu stim; asa a fost intotdeauna aici”.

Aveti un desen animat aici:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KZeiSKnhOBc]

Cei care s-au ocupat cu disecarea experimentului cu pricina au tras concluzii foarte interesante, de genul „asta inseamna cultura organizationala” si cum de anumite reguli reusesc sa sufoce activitatea firmei (cum ar veni, s-a comentat negativ). Sau au inceput sa bata câmpii in legatura cu mentalitati, obiceiuri si traditii. Sau au vorbit despre regulile din orice societate.

Mi-am adus aminte de acest experiment citind pe un anume blog ceva legat de constiinta, dorinte, instincte, despre principii, despre ce e bine si ce e rau.

Noi sa retinem doar atât, deocamdata:  o reactie instinctuala, venita din interior, a fost stopata de o reactie artificiala (mai degraba a fost inlocuita cu o non-reactie), dobândita ca urmare a unei constrângeri din exterior. Chiar daca maimutele din setul al doilea habar n-aveau de ce nu trebuie sa urce scara, ele nefiind cele care au luat contact direct cu apa rece, au ramas supuse. Evenimentul initial s-a pierdut, a ramas doar mesajul.

Concluzii, va rog!

Share

Au mai zis-o…

“Se poate intâmpla sa gafez. Si, in asemenea cazuri, ma bazez pe un strop de dialectica. Dar, de la sine inteles, mi-am construit afirmatiile in asa fel incât sa am dreptate si in caz contrar”.

Am inceput in acest fel intrucât sunt convins ca exista cel putin doua persoane pe acest blog carora le face o mare placere un citat din Marx. Karl Marx. Pe de alta parte, pasajul respectiv denota o strategie a duelului verbal foarte bine pusa la punct, strategie de care cei de mai jos au considerat ca se pot lipsi. Sa-i ascultam:

1. “Calculatoarele viitorului nu vor cântari mai mult de 1,5 tone” – Popular Mechanics prognozând nemilosul progres al stiintei, 1949

2. “Cred ca exista o piata mondiala pentru, poate, cinci calculatoare” – Thomas Watson, presedinte IBM, 1943

3. “Am calatorit de-a lungul si de-a latul tarii asteia si am vorbit cu cei mai buni oameni si pot sa va asigur ca procesarea datelor este o furie care nu va rezista pâna la sfârsitul anului” – Editorul responsabil cu cartile de afaceri la Salonul de Inventii, 1957

4. “Dar…la ce bun”?” – Un inginer de la Divizia Sistemelor Computerizate Avansate ale IBM, 1968, comentând pe marginea microcipului.

5. “Nu exista vreun motiv pentru care cineva ar vrea un calculator in casa lui” – Ken Olson, presedinte fondator al Digital Equipment Corp., 1977

6. “Acest telefon are prea multe lipsuri pentru a fi considerat in mod serios un mijloc de comunicatii. Dispozitivul nu are in principiu valoare pentru noi” – Comunicat al Western Union, 1876.

7. “Aceasta cutie muzicala fara fir nu are vreo valoare comerciala imaginabila. Cine ar plati pentru un mesaj trimis nimanui anume?” – Asociatii lui David Sarnoff raspunzând solicitarilor pentru a investi in radio in anii 1920

8. “Conceptul e interesant si bine pus la punct, dar pentru a obtine mai mult decât nota 7 ideea trebuie sa fie realizabila” – Un profesor de management de la Universitatea Yale raspunzând hârtiilor lui Fred Smith care propunea un serviciu de livrare peste noapte de incredere (Smith a fondat ulterior Federal Express Corp.)

9. “Cine dracu’ vrea sa auda actorii vorbind?” – HM Warner, Warner Bothers, 1927

10. “Sunt doar bucuros ca va fi Clark Gable care o sa moara de necaz si nu Gary Cooper” – Gary Cooper, pe marginea deciziei de a nu accepta rolul principal din “Pe aripile vântului”…

11. “Nu ne place sunetul lor, iar chitarile nu mai sunt la moda” – Decca Recording Co., respingându-i pe The Beatles, 1962

12. “Masini zburatoare mai grele decât aerul sunt imposibile” – Lord Kelvin, presedintele Societatii Academice Regale, 1895

13. “Asa ca ne-am dus la Atari si am spus: “Mai, noi avem o chestie extraordinara facuta chiar cu câteva din piesele voastre, ce-ati zice daca ne-ati asigura fondurile? Sau, daca nu, oricum vi-l dam. Vrem doar s-o facem. Platiti-ne salariul, venim sa lucram pentru voi. Si au zis nu. Si atunci ne-am dus la Hewlett Packard care au zis; “Mai, n-avem nevoie de voi. N-ati terminat colegiul inca“. – Fondatorul Apple Computers Inc., Steve Jobs, in incercarea de a atrage atentia ui Atari si HP asupra calculatorului personal al lui si al lui Steve Wozniak.

14. “Profesorul Goddard nu cunoaste relatia dintre actiune si reactiune si nici nevoia de a avea ceva mai bun decât un aspirator impotriva caruia sa reactionezi. Se pare ca ii lipsesc cunostintele necesare predate zilnic la liceu” – editorial din 1921 al ziarului New York Times despre revolutionarele idei ale lui Robert Goddard in legatura cu rachetele

15. “Sa foram pentru petrol? Adica sa foram in pamânt pentru a gasi petrol? Esti nebun!” – foratorii pe care Edwin L. Drake a incercat sa-i angajeze pentru a fora pentru petrol in 1859

16. “Avioanele sunt jucarii interesante dar fara valoare militara” – Maresalul Ferdinand Foch, profesor de strategie, Ecole Superieure de Guerre.

17. “Tot ceea ce se poate inventa s-a inventat” – Charles H. Duell, membru al Salonului de Inventii, 1899.

18. “Teoria lui Louis Pasteur cu bacteriile este ridicola fictiune” – Pierre Pachet, profesor de fiziologie la Toulouse, 1872

Nota: toti cei despre care se face vorbire in exemplele de mai sus erau specialisti in domeniile lor sau macar nu erau novici. Nu sunt niste vorbe aruncate la intâmplare de oameni care nu se pricep, chiar daca, la prima vedere, asa pare sa fie. Totusi, cu putine si laudabile exceptii,  nu s-au abtinut sa dea verdicte si n-au avut minima decenta de a-si lasa o cale de retragere.

Concluzie gresita: daca asemenea oameni au putut sa zica asemenea baliverne, atunci si noi putem!

Concluzie corecta: n-ar fi rau sa ne abtinem de la verdicte si judecati categorice, pentru ca nu se stie niciodata când natura perversa ni le intoarce impotriva noastra. Am patit-o si eu de multe ori, ati patit-o si voi probabil. Si au patit-o si unii din cunoscutii nostri….

Bine bine, veti zice, dar cum ramâne cu principiile in acest caz? Pai, cam asa: „Am principii de fier. Daca ele nu va sunt pe plac, mai am si altele”. A zis-o Marx. Groucho Marx….

Share