Coincidenta sau hazard?


destin

Titlu: Coincidenta sau hazard?

Martin Plimmer & Brian King, Editura Nemira, 18.08.2010

Motto: Niels Bohr a fost intrebat la un moment dat de ce si-a pus deasupra usii o potcoava de cal.

”Doar nu credeti ca ar avea vreun efect asupra norocului dumneavoastra??”

”Nu cred” – a raspuns Bohr, ”dar am auzit ca functioneaza chiar si pentru cei care nu cred”

Fiecaruia (fiecareia) din noi i s-a intâmplat cel putin o data sa aiba de-a face cu intâmplari bizare in viata, carora nu le dadeam aproape nicio sansa sa aiba loc si care sa ne faca sa exclamam ceva de genul: ia te uita ce coincidenta domnule! Sau: cum de s-a intâmplat asa ceva?

Dar care ar fi diferenta intre „coincidenta” sau „hazard” de trebuie sa ne intrebam daca e una sau alta? De ce ne atrag coincidentele? De ce ne provoaca fiori si ne fac mereu sa ne gândim la un anumit plan mai presus de noi? De ce le umplem de semnificatii in loc sa le uitam rapid? Ce este asa de fascinant in ele?

Multe coincidente interesante, explicatii psihologice, parapsihologice, sociologice, matematice (nu va speriati, in toata cartea nu e decât o singura formula!), o excursie prin lumea jucatorilor de toate felurile sau a celor cu meserii un pic mai primejdioase (oameni care, prin natura meseriei, stiu când si cum pleaca dar nu pot fi niciodata siguri daca se mai intorc) pentru a le afla superstitiile care sa-i fereasca de „ghinion” sau, din contra, sa le aduca „noroc”. Iar aici trebuie sa mai adaugam o bila alba autorilor (in afara faptului ca sunt cinstiti si amuzanti): se feresc sa dea verdicte si sa traga concluzii, toate astea fiind lasate in sarcina cititorului.

”Cercetarile” (cuvânt la moda am dedus, ca sa dea o nota stiintifica oricarei concluzii) sugereaza ca persoanele care observa frecvent coincidente sunt mai Continuă să citești Coincidenta sau hazard?

Share

Scapă cine poate!

angry boss

Mulți ani de zile am trăit un complex de inferioritate. Mă gândeam că, dacă patronii iau măsuri absurde, știu ei ce știu, chiar dacă eu nu pricepeam nimic din ceea ce voiau domniile lor să facă. La urma urmei, ei sunt oamenii cu banii, iar cel ce deține aurul face regulile, nu?

Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa. Cartea scrisă de Martin vine să-mi confirme o bănuială mai veche. Nu eu sunt nebun, ci ei! Nu eu sunt irațional, ci ei! E de mirare cum lumea evoluează (dacă ceea ce trăim în acest moment se poate numi ”evoluție”) în condițiile în care e condusă atât de prost, cretin și stupid. Chiar e păcat că energii active, care ar fi putut fi gestionate infinit mai bine întru rezolvarea adevăratelor probleme, sunt înregimentate pentru rezolvarea a tot felul de prostii birocratice.

Dar și mai surprinzător este că Continuă să citești Scapă cine poate!

Share

Întrunirea

intrunirea

Se împlinesc mulți ani rotunzi de la terminarea liceului. Vii la intrunire și incerci să reconstitui, să atașezi fizionomii bănuite de chipurile de adolescenți pe care-i țineai minte. O primă observație: arăți bine în raport cu ceilalți. Timpul nu a fost așa aspru cu tine, părul aproape negru îl ai încă la loc, chiar daca nu pe tot, iar kilogramele pe care le-ai pus nu-i împiedică pe foștii colegi să te recunoască din prima. Pentru o bună perioadă asta te face să uiți că, din punct de vedere financiar, stai de fapt cel mai prost.

Bogdan. Este arhitect. Tu vii la o întrunire pentru prima dată după terminarea liceului, colegii ți-au dat de urmă pe facebook, dar mulți din ei se întâlnesc din 5 în 5 ani. Si, la fiecare întrunire, unul din subiecte rămâne constant: oare cu cine mai vine Bogdan de data asta? De fiecare dată vine cu altă soție. El e din ce în ce mai burtos și chel, soțiile sunt din ce in ce mai tinere și apetisante.

Dana. A trecut printr-o traumă, a avut Continuă să citești Întrunirea

Share

Examenul

baloane-de-sapun

Imi povesteste cineva.

Eram student in Timisoara si aveam un coleg de grupa (Tommy) care lucra la Procter&Gamble cu jumatate de norma. Fara sa se intrebuinteze prea mult, câstiga cam 1.200 de lei. Era prin 2006, deci inainte de criza. Impacheta sapun. Si mi-am zis ca as putea sa fac si eu asa ceva. Cât de greu poate fi sa impachetezi sapun? In plus, ca student, ai un ban al tau, lucru deloc de neglijat, mai ales daca bei multa bere.

Asa ca l-am intrebat pe coleg cum ne putem angaja si noi (in afara de mine mai erau doi doritori). Ne-a zis sa ne ducem la sediu sa ne inscriem.

Problema e ca nu ne-a spus la care sediu, asa ca am crezut ca e vorba de sediul central din Timisoara. Prin urmare ne-am dus acolo. Ii spunem portarului, vorba aia, ‚’’cine suntem si ce vrem’’.  Vine o tipa sexy, imbracata la 4 ace si ne intreaba daca am venit pentru examen.

Examen?!?!? La urma urmei e vorba de impachetat sapun….de ce ar trebui sa dai examen pentru asa ceva?

Continuă să citești Examenul

Share

De unde vin bancurile?

Titlu: Un banc criminal

Autor: Anthony Horowitz

RAO International Publishing Company, 2005

bancuri-tari

“Taticule, de unde vin bancurile”? Intrebarea era pusa cu multa vreme in urma de fratele meu, in vârsta de 8 ani pe atunci, si trebuie sa recunosc faptul ca m-a luat prin surprindere. Ca frate mai mare, la vârsta la care diferenta de un an conteaza, consideram ca eu eram cel care ar fi trebuit sa puna intrebari care sa merite un raspuns bine gândit.  ’’Pai le fac actorii, scriitorii….’’

Anii au trecut si, din când in când, atunci când auzeam un banc, ma intrebam si eu ce fel de minte a putut nascoci o asemenea poanta. Data fiind epoca in care traiam (adica pe timpul lui Ceausescu), am intrezarit doua posibilitati: ori bancurile vin de la cineva care vrea sa faca sistemul intr-atât de penibil si stupid incât sa realizam, odata si-odata, ca-l putem darâma dându-i un brânci mai serios, ori din contra, vin chiar din partea puterii, ca un fel de supape, pentru a mai ’racori’ turma aflata sub presiune. Asta era atunci. Intre timp au iesit la suprafata multi creatori de umor, posibil facatori de bancuri (si când spun ’’banc’’ ma gândesc, evident, la bancurile comune, anonime), dar intrebarea ramâne: Continuă să citești De unde vin bancurile?

Share

Mitologia greacă – curs scurt

mitologia-greaca

Ah!, mitologia…câţi artişti de seamă a inspirat, câte generaţii de filozofi nu s-au contrazis pe tema ei, pe câţi psihologi şi psihiatri nu i-a ajutat să pună diagnostice corecte, câti tineri au luat modele din ea şi câte hacuieli sunt descrise acolo!

Cum la şcoală n-am studiat mitologia, intrucât era reacţionară si decadentă, iar poveştirile pline de bacanale, petreceri hardcore, orgii neşfârsite şi tauri care violau fecioare neştiutoare te puteau deconcentra de la construirea societaţii socialiste multilateral dezvoltate, am hotarât la un moment dat sa-mi umplu această lacună. Ce poate fi mai inalţător spiritual decât să înveţi cum să te comporţi, cum să gândeşti şi cum să reacţionezi din poveştile cu foarte multi eroi din mitologia greacă?

Bun. Mai întâi de toate trebuie sa ştiti că nu e nimic prea complicat în mitologia greacă. E foarte clară şi logică. Să luăm spre exemplu, ca model de studiat, un personaj mai puţin însemnat, întrucât, dacă am vorbi despre unul mai serios, ca de pildă Hermes, Orfeu, Ulise, Dyonisos etc etc etc ne-ar apuca noaptea!

Atalanta de exemplu. Ce merite are Atalanta pentru a figura în mitologia greacă? Continuă să citești Mitologia greacă – curs scurt

Share

Cursul de dans

tangoDupa modelul ‘ca nu e om sa nu fi scris in viata lui o poezie’, asa cred ca nu e om sa nu-si fi dorit, la un moment dat, sa-si upgradeze slabele cunostinte de dans…intr-un mod ceva mai organizat.

Poti gasi oferte pe zidurile sau stâlpii orasului, pe internet sau poti afla de la cunostinte despre o sala de dans care e, cu siguranta, cea mai buna si mai profesionista. Alegi una. Platesti abonamentul si intri. Ai ajuns insa prea devreme, in sala evolueaza ‘avansatii’. Nasul incepe sa-ti freamate. Cum, dintotdeauna, la cursurile de dans sunt cam de 3-4 ori mai multe fete ca baieti, ai parte de un spectacol neoficial, dar incântator: fete dansând cu fete. Te uiti cu luare-aminte cum sânii tresalta unii peste altii, cum fetele se tin languros de talie, aproape sa se sarute, cum…cursul avansatilor s-a terminat insa. Intre timp, pe lânga tine s-au adunat viitorii tai colegi de la ‘incepatori’. Fatuci afisând mine inabordabile, doamne apropiate de 50 de ani care se cred tinere dive, expunându-si fleicile cât mai arogant cu putinta, studenti dezorientati si speriati, adusi cu japca de prietene la cursul de dans.

Când considera ca masa critica a fost atinsa, profesorul ne Continuă să citești Cursul de dans

Share