Therme București – impresii la cald din paradis

therme-the-palm

Am ajuns și eu în sfârșit la Therme!

Da, se pare că asta e soarta mea, să mă extaziez ultima de locurile pe care ceilalți le-au vizitat demult și de care deja s-au săturat.

Tot eu sunt și ultimul român ce nu ajunsese încă la Roma și, de asemenea, ultimul român care nu trecuse pragul Castelului Reginei Maria din Balcic.

Chiar și așa, vara asta a fost fabuloasă, specială, pentru că am trăit câteva momente în care am fost copleșită de emoție, de un entuziasm pur, izvorât din bucuria în fața frumosului: primul a fost în Paxos și Antipaxos, al doilea la Grădina Botanică din Balcic și ultimul, ieri, la Therme.

Iar în acest articol nu vreau să vă povestesc despre cum a fost construit cel mai mare spa din Europa, de la ce adâncime se extrage apa termală, câte locuri de parcare există și ce materiale s-au folosit pentru pardoseală. Vreau doar să vă vorbesc despre emoții, despre experiența mea într-un loc deosebit, despre ce am simțit, ce mi-am plăcut și mai ales de ce nu aș mai reveni acolo prea curând.

Da, am avut ocazia să mă relaxez într-un decor de vis, să admir palmierii, orhideele și calele din pădurea tropicală, să mă minunez de piscinele cu aromaterapie, să mă destind pe sezlongurile cu hidromasaj din piscină, printre bulbucii buclucași dătători de senzații uimitoare și să beau un delicios cocktail sau un frappe răcoritor așezată în cel mai confortabil scăunel direct în apa caldă la pool barul din piscina exterioară. Am făcut plajă, m-am bronzat în hamac, am testat baia de aburi “Rainforest” unde mirosea demențial, am profitat de tot ce avea de oferit zona The Palm, aleasă pentru petrecerea unei zile de vară, însă am rămas și cu un gust amar care mă împiedică să spun un da hotărât unei reveniri în paradis.

Continuă să citești Therme București – impresii la cald din paradis

Share

Peripetii la Vatican (I)

vatican-panorama

      Piazza San Pietro vazuta din Domul bazilicii

In primul rand trebuie sa va marturisesc ca niciodata nu am visat ca voi ajunge la Vatican. De aceea poate nici nu m-am informat foarte bine cu privire la comorile pe care le detine si chiar daca, cu cateva zile inainte de plecarea la Roma am citit in graba cateva lucruri despre ce si cum trebuie vizitat acolo, nu a fost suficient.

De obicei, un turist normal (nu un calator, caci sunt notiuni distincte) se bazeaza pe faptul ca se descurca el cumva la fata locului. Pentru ca desi citeste pe net sfaturi, recomandari, pareri si relatari ale celor care au fost inaintea lui la respectivul obiectiv pana nu vede el cu ochii lui realitatea, pana nu-si traieste propria experienta, tot nu intelege mare lucru. Sa zicem ca stie in mare ce are de facut, doar ca, de cele mai multe ori, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Si cum blogul de fata nu este nici unul turistic, nici unul istoric, nu va voi povesti despre ce inseamna Vaticanul, ci, mai degraba, ce ar trebui sa faceti pentru ca vizita la Muzeele Vaticanului si la Bazilica San Pietro sa nu fie un esec. Cu alte cuvinte, va voi spune care au fost greselile mele si cum ar fi trebuit sa actionez. Si, totodata, va voi destainui ce anume m-a fascinat, ce m-a derutat, ce m-a socat, care sunt, practic, cele mai vii si puternice amintiri acumulate intr-o zi plina, nebuna, de neuitat. Pe scurt, aventura mea in cel mai mic stat independent din lume. Continuă să citești Peripetii la Vatican (I)

Share

Piazza Navona – cea mai frumoasa piata a Romei

piazza-navona-roma

Imi pare si acum incredibil efortul iesit din comun depus in urma cu cca o luna cand mergeam prin Roma in medie cam 17 km pe zi (uneori si 22), eu care in mod obisnuit ajung lesinata de oboseala si pana la statia de tramvai situata in fata blocului. Sa nu mai spun ca ma intorc epuizata dupa cateva ore de munca (intelectuala) de parca as da la sapa de dimineata pana seara.

Nimeni nu contesta faptul ca cetatea situata pe sapte coline este intesata de fantani, obeliscuri, dar mai ales de piete. La fiecare colt de strada turistul ametit de atata arta si istorie admira bulversat o noua piata incantatoare, la fiecare pas o fantana uluitoare sau un obelisc impozant ii taie calea. In paranteza fie spus, fantanile erau asociate, in perioada baroca a Romei, cu generozitatea Papei. Daca ele existau inseamna ca oamenii aveau mereu la indemana apa proaspata pentru a se racori in timpul arsitelor dogoritoare specifice verilor mediteraneene.

In Navona am ajuns prima data pe 11 februarie, dupa ce dimineata hoinarisem prin Piazza di S. Pietro in Vincoli, prin maretul Colosseum si anticele Foruri (Roman si Imperiale), iar in jurul pranzului pornisem deja, din Piazza Venetia spre Piazza della Rotonda si, cum-necum, am nimerit in jur de ora 16, dupa o degustare de inghetata, in cea mai frumoasa piata a Romei. Continuă să citești Piazza Navona – cea mai frumoasa piata a Romei

Share

Ce si cat am mancat in Roma

mancare-italieneasca

– Si cu cati euro pleci la tine, ma intreaba curiosi amicii mei cand afla ca urmeaza sa petrec cateva zile la Roma. Cam 500 de euro, nu?

500 de euro? Raman perplexa, fara cuvinte. Ah, nu, in niciun caz raspund cand imi revin din soc. Ce sa fac cu atatia bani?

– Sa mananci, cum ce! Iar cand afla ca nu am atatia bani alocati pentru mancare dau a lehamite din mana si spun vizibil ingrijorati de soarta mea:

– Ce, te duci sa faci foamea pe acolo?

Cand vine vorba de turism exista doua categorii de oameni: Continuă să citești Ce si cat am mancat in Roma

Share

Lungul drum spre casa

via-dei-fori-imperiali

Niciodata nu mi-as fi imaginat ca voi ajunge sa numesc “lungul drum spre casa” tocmai Via dei Fori Imperiali, artera impresionanta din centrul Romei construita in anul 1932 in timpul lui Mussolini pentru a uni Colosseumul cu Piata Venezia, strada care imi dezvaluia cu nespusa generozitate, zilnic, ruinele stravechi ale orasului, pentru ca, de o parte si de alta a sa, strajuiesc sfidand timpul atat Forul Roman, dar si Forurile Imperiale, numele dat celor cinci forumuri construite de Iulius Cezar si urmasii sai dupa ce forumul original a devenit prea incarcat pentru a mai adaposti ceva in cadrul lui.

Asadar, timp de sase zile am locuit in cel mai vechi cartier al Romei, Rione Monti si era imposibil sa fac abstractie de unele din cele mai ample situri arheologice din Roma: Forul si Templul Pacii, Forul Nerva, Forul lui Augustus, Forul lui Cezar si Forul lui Traian dominat de faimoasa Columna lui Traian, monument ridicat in anul 113 pentru a sarbatori victoria asupra dacilor si pe care visam s-o ating inca din clasa a IV-a. Continuă să citești Lungul drum spre casa

Share

Roma – primele impresii

roma-italia

Fiecare calatorie reprezinta o experienta unica, irepetabila. Si o lectie de viata. De care trebuie sa profiti la maximum, din care trebuie sa extragi toate invatamintele posibile si…imposibile.
Si nu este importanta doar pentru ca vezi locuri noi si frumoase, locuri de care, poate, ai aflat la scoala sau ai citit in cartile copilariei si la care ai visat sa ajungi si tu candva, ci pentru ca ai ocazia sa te descurci de unul singur printre straini, sa iei decizii, sa iesi din zona de confort, sa interactionezi cu fel de fel de oameni, sa-ti testezi si depasesti limitele, sa actionezi spontan, sa raspunzi unor provocari extraordinare. Si toate astea nu fac altceva decat sa-ti arate cine esti. Cum esti. Si ce nu te doboara te face mai puternic. Iar daca izbutesti sa treci peste toate probele de foc, peste toate dezamagirile si greselile, nu ai decat de castigat. Ce? Incredere in sine.

Sunt foarte multe de povestit. De aceea am si evitat sa scriu pe blog pana acum desi am aterizat in tara inca de luni. De teama ca odata ce m-am pornit, nu o sa ma mai pot opri.

Evident ca si cele cca 5000 de fotografii m-am tinut din treaba. De cand am venit doar asta fac: sortez, editez. Si nu e deloc usor, in ciuda aparentelor. E mult mai greu decat sa le faci. Continuă să citești Roma – primele impresii

Share

Vacanta la Roma

vacanta-la-roma

Exista anumite locuri pe Terra care par intangibile. Sclipesc ca stele pe cer, te uiti la ele fascinat si nici macar nu indraznesti sa te gandesti ca le poti atinge. Te resemnezi si iti spui ca cine stie, poate intr-o alta viata. Ca in asta actuala esti prea mic, nu ai nicio sansa.

Unul din aceste locuri este Cetatea Eterna, Roma. Pentru mine era o destinatie interzisa. Mult prea scumpa, inaccesibila. La fel ca Londra sau Parisul.

Asta nu m-a impiedicat sa visez intr-o noapte de decembrie ca ma plimbam agale prin Roma. Tocmai citisem jurnalul de calatorie al Andei si probabil ca pozele sale au produs un impact devastator asupra imaginatiei mele bogate.

Si am si dovada. Iata ce ii scriam Andei pe blog pe 31 decembrie 2015:

Nice
December 31, 2015 at 11:56 am
“Ti-am citit tot jurnalul cu impresii din Roma si vreau sa-ti spun ca a avut un asemenea impact asupra mea incat am inceput sa visez noaptea ca ma aflu in Cetatea Eterna. Nu stiu de ce, dar de atunci numai Roma am in cap. Vad peste tot numai vegetatie mediteraneana, numai ruine si arhitectura tipic italiana. :))
Ar fi frumos sa ajung macar o data in viata acolo.”

Pare incredibil, dar visele (cele nocturne) se indeplinesc mai curand decat visurile. Niciodata nu am crezut cu adevarat ca voi ajunge la Roma. Si iata ca acum sunt in situatia de a numara zilele pana la plecare… Continuă să citești Vacanta la Roma

Share