Categorie: De suflet

Masha si Ursul

A innebunit lupul! Cine s-ar fi gandit ca rusii pot da lovitura tocmai in acest domeniu?

Poate o sa credeti ca am dat in mintea copiilor. Ei bine, nu sunteti departe de adevar! Mai nou, o ador pe Masha, protagonista unui serial de animatie produs in Rusia. N-as fi crezut in ruptul capului ca o sa mai fiu vreodata pasionata de desene animate, cu atat mai mult de unele de provenienta ruseasca! In primul rand, pentru ca, asa cum bine stiti, detest aceasta limba. Ei, dar minuni se mai intampla, iar acum nu trece o zi fara sa vad un episod din povestea Mashei.
"masha si ursul"

Masha este o fetita pe cat de nazbatioasa si poznasa pe atat de adorabila si haioasa. Si da, este o rusoaica mica cat un ghemotoc, cu baticut ce aminteste de celebra Matrioska. Este imposibil sa nu o indragesti chiar daca nu mai esti la varsta copilariei. Aventurile Mashei sunt delicioase, pline de umor si dragalasenie, iar impreuna cu protectorul ei, Ursul, un personaj extrem de simpatic si tolerant, care-i sta mereu alaturi, este mereu pusa pe sotii, gata de joaca, dar si sa-si ajute prietenii la nevoie. Continuă să citești Masha si Ursul

Share

Nostalgie de toamna

"zile ploioase de toamna"

Intr-o dimineata ce se inscrie pe doua coordonate, frig si ploaie, in care plumburiul domina peisajul de toamna, sufletul meu tanjeste mai mult ca niciodata dupa un strop de culoare. Oare trebuie sa astept pana la primavara sa tresalte vesel, in ritmurile naturii renascute la viata, iar verdele crud, omniprezent, sa-mi redea speranta pierduta printre frunzele moarte? Continuă să citești Nostalgie de toamna

Share

Scrie ce simti!?

Pentru ca urmeaza sa plec in primul circuit din viata mea, pentru ca as vrea ca la intoarcere sa scriu despre experienta mea turistica, dar habar nu am cum si daca ma pricep la asta, pentru ca nu am mai abordat un jurnal de calatorie pana acum, am considerat util sa-i intreb pe cei care de obicei comenteaza pe acest blog, dar nu numai, daca sunt interesati si ce ar dori sa citeasca legat de subiect.

Multi dintre cei care au lasat o parere mi-au raspuns ca ar trebui sa scriu ce simt eu. Daca stiam ce simt, nu mai intrebam. Tocmai pentru ca nu stiu cum sa procedez, ca sunt intr-o mare dilema, ca framantarile mele nu au ajuns la o concluzie, am apelat la voi. Acest blog nu are rol de informare sau recomandare si nici nu reprezinta un loc unde eu imi etalez talentul literar si astept laude si aprecieri. Este modalitatea mea de a socializa, de a comunica cu oamenii despre chestiuni care ma preocupa in mod deosebit si pe care nu am cu cine sa le discut in offline, asadar, summerday este un blog de dezbateri pe diferite teme de viata. De aceea, in lipsa opiniilor voastre, existenta acestui blog nu se justifica. Fiecare are propriul sau mod de exprimare in online, eu l-am ales pe acesta.

Nu pot mereu sa scriu ce realmente simt pentru ca Continuă să citești Scrie ce simti!?

Share

Scrisul sau fotografia?

Cea dintai ma bantuie de mult timp, de la varsta de 11-12 ani, cand am compus prima mea poezie si am cochetat cu ideea unui roman de aventuri. In liceu adoram pur si simplu literatura, nici nu era prea greu cu 10 ore de romana pe saptamana. Pe cea de-a doua am descoperit-o de curand, si a venit ca urmare fireasca a primei. Pentru ca, in viziunea mea, este vital sa-mi insotesc textul si de o imagine sugestiva. Pentru ca cele doua nu se exclud, ci se completeaza in cel mai fericit mod cu putinta.

Ambele satisfac nevoia de frumos, de visare si emotie. Ambele solicita imaginatia, punand-o serios la lucru. Imaginatia, dar si talentul. Ambele au efect terapeutic asupra unui suflet zbuciumat, in cautare de raspunsuri. Scrisul este eliberator, relaxant, reconfortant. Acolo, pe coala de hartie sau pe foaia virtuala, iti pui o particica din viata ta, din crezul si Continuă să citești Scrisul sau fotografia?

Share

Criticilor mei

Am scris articolul precedent ca raspuns la ideea enuntata de Radu intr-un text aparut pe blogul sau. Eram insa curioasa sa aflu si parerea voastra in legatura cu respectiva problema. Ei bine, in urma lecturarii comentariilor primite se impun cateva concluzii:

1. Summerday.ro nu intimideaza pe nimeni. Slava Domnului!  :cheerful:

2. Nu trebuie sa-i judecam pe ceilalti in functie de preferintele si de felul nostru de-a fi. Acesta este un blog de dezbateri. Imi doresc discutii vii, antrenante care sa conduca spre final la cea mai buna solutie de rezolvare a situatiei prezentate. Toate articolele sunt inspirate din viata autorului, din experientele lui, din necazurile si bucuriile sale. Sunt practic gandurile si parerile mele despre diferite evenimente, locuri sau oameni intalniti de-a lungul timpului. Daca m-ati intreba daca blogul meu este blogul pe care as vrea sa-l citesc, raspunsul ar fi categoric da. Si aici poate am gresit pentru ca am considerat ca ce-mi place mie, va placea si altora. Nu intotdeauna se intampla asta. Mergeam des pe alte bloguri, citeam textul, imi doream sa comentez si Continuă să citești Criticilor mei

Share

Agonie si extaz

Mi s-a spus ca Bucurestiul este o feerie seara, ca daca vreau sa-l fotografiez nu exista moment mai potrivit ca acela cand soarele da reprezentatia de gala pe cerul innegurat al orasului, straduindu-se sa nu dispara de pe scena printre norii indaratnici. De aceea, regretul care m-a cuprins in clipa in care am descoperit ca mi s-a terminat atat bateria cat si spatiul de pe cardul de memorie al aparatului foto din dotare, in bus-ul turistic fiind, exact la lasarea serii, a fost incomensurabil. Pierdusem sansa vietii mele…

Am fotografiat pana acum oameni, cladiri, strazi, ziduri, fantani arteziene, vegetatie, lacuri, pasari, dar niciodata nu avusesem ocazia sa surprind asfintitul. Ieri, insa, angrenata intr-o discutie telefonica, am iesit putin pana in balcon si am ramas muta de uimire in fata spectacolului magic de lumina si culoare oferit de cerul incandescent la apus. Am luat repede aparatul de fotografiat, cu inima batandu-mi navalnic in piept de emotie, am ignorat peisajul deprimant oferit de blocurile gri, de antene si cabluri si am incercat sa prind agonia si extazul unui astru in declin. Atentie, urmeaza imagini needitate! Continuă să citești Agonie si extaz

Share

Varsta inocentei

Desi nu intentionam sa scriu nimic pe tema asta, Emil ma indeamna azi, de 1 iunie, sa-mi amintesc de anii copilariei, de jocurile, dulciurile si desenele preferate, de visuri si dorinte implinite… Cu mare placere raspund provocarii tale, student minune! :biggrin:

1. Jocul preferat din fata blocului? Au fost multe: “Tara, tara vrem ostasi”, “Statuile”, “V-ati ascunselea”, “Tarile”. Dar cel mai drag mi-a fost, fara nicio indoiala, “Flori, fete si baieti”.

2. “Dulcele” de atunci pe care l-as manca si acum cu placere? Hm, erau multe: ecler cu ciocolata, salam de biscuiti, inghetata de casa, pricomigdale etc. Dar daca ar fi sa numesc unul singur, probabil m-as opri la Continuă să citești Varsta inocentei

Share