Categorie: De suflet

Ai visat vreodata la ea, la viata perfecta traita asa cum iti doresti, cum ti-ai imaginat dintotdeauna?

Sa reformulam. Cati dintre noi indraznim sa visam la viata perfecta? La jobul perfect si partenerul ideal ca sa enumar doar doua dintre componentele sale esentiale. Cati dintre noi avem curajul sa credem ca le putem avea pe toate? Poate doar vreun naiv, imi veti raspunde.

Viata perfecta exista. Acum nu mai am niciun dubiu. Doar ca nu exclude munca dura, lupta cu greutatile, lacrimile. Ele sunt insa completate de multa vointa, perseverenta, curaj, optimism si incredere de sine.

Viata mea nu e nici pe departe perfecta. Dar asta nu ma impiedica sa ii admir pe cei care se bucura de ea, pe cei care sunt impliniti din toate punctele de vedere si radiaza de fericire. Pe cei care nu au abandonat niciodata lupta, au stiut ce au vrut si au reusit. Nu pot sa nu-i apreciez si sa nu le recunosc meritele. Continuă să citești Viata perfecta

Probabil, ați observat că nu am mai scris nimic nou în ultima vreme. Am o stare de spirit bizară, care mă ține departe de blog, de net în general. Arareori mai deschid calculatorul pentru a-l închide rapid după o jumătate de oră. Și, poate este o imprudență că sunt atât de sinceră și vă dezvălui zbuciumul meu sufletesc.

Ei bine, de vreo două zile am intrat în concediu. E prima mea vară, după mult prea mult timp, în care nu am examene și pot să mă bucur pe deplin de vacanță. În care pot să mă relaxez în voie.

Paradoxal, însă, deși nu am niciun motiv, sunt mai stresată ca niciodată. Sunt foarte demoralizată, sensibilă, nervoasă, iritată și iritabilă. Nimic nu mă mulțumește, mă deranjează totul în jur, începând cu temperaturile tropicale care mă lasă fără vlagă și îmi fură pofta de viață și terminând cu oamenii. Răutăcioșii de exemplu, care se găsesc, din senin, să comenteze ceva la adresa mea. Mă încarcă cu o cantitate imensă de energie negativă de care nu prea pot să mai scap.

Săptămâna trecută m-am lamentat non-stop. Efectiv nu mai suportam Continuă să citești La cine ne raportăm?

Hristos a Înviat!

Clipa cea mare a sosit, în timp ce îmi aștept taxiul care mă duce la aeroport îmi iau un mic răgaz pentru a vă scrie câteva cuvinte înainte de plecarea la Praga.

În primul rând, în al doilea și în al treilea tot ce-mi doresc este să ne revedem sănătoși.  Nimic altceva nu mai contează.

Sper din tot sufletul ca după această evadare să mă liniștesc și să îmi reiau activitatea pe blog. Poate nu la fel de intens ca în primii ani, dar măcar câteva articole pe săptămână ar fi perfect dacă aș putea publica. Continuă să citești Clipa cea mare