Categorie: Days of my life

Cu mainile legate

"cu mainile legate"

Am inceput sa-mi verific mailul ingrijorator de des. Nu imi place deloc situatia asta. Stiu ca nu pot face nimic, ca nu depinde de mine rezolvarea problemei si, poate, tocmai din cauza asta sunt atat de impacientata. Abia astept ziua cand va sosi de la reparat.

Este vorba despre acumulatorul noului meu aparat de fotografiat. Pana la urma mi-am cumparat DSLR-ul mult visat, doar ca nu m-am bucurat prea mult de el…

In primele doua zile am facut cateva poze prin casa, la florile din ghivece si la o cana de ceai. Maxim 20 de cadre. A treia zi, stupoare, m-am trezit cu bateria descarcata partial, iar in urmatoarea era complet descarcata. Vineri am mers cu piesa la magazinul de unde am achizitionat produsul, iar un angajat mi-a promis ca o s-o trimita, intr-o zi cu soare, la service-ul autorizat. Unde poate sta in jur de 14 zile. Insa momentan nu se stie unde este hiba. Poate fi bateria, poate fi Continuă să citești Cu mainile legate

Share

Hectic weekend

"dimineti de duminica"

Ador weekendurile mele lungi, tihnite, in care ma dedic blogului in proportie de 70% (pentru ca, trebuie spus, in workweek il cam neglijez). Le iubesc pentru ca doar acum ma pot trezi la 9 sau chiar la 10 in loc de 6 sau 7, iar la cafeaua de dimineata imi permit si un strop de lapte sau frisca, am timp sa scriu un articol si apoi sa dejunez copios. Visez intreaga saptamana de munca la ele pentru ca acum am sansa de a ma desprinde de tot ce inseamna serviciu, de mediul acela stresant, chiar si de aglomeratia tipic bucuresteana, atat de obositoare, incat ajung epuizata acasa, seara, si nu mai am chef de nimic.

De obicei, weekendul meu incepe joia la pranz. Din clipa aceea sunt libera ca pasarea cerului sa fac doar ce vreau eu. Insa, saptamana asta am avut o surpriza tare neplacuta. Am ajuns joi la serviciu si nici nu am intrat bine pe poarta institutiei, ca am si fost anuntata Continuă să citești Hectic weekend

Share

Cu capul in nori

"cu capul in nori"

De cate ori vi s-a intamplat sa va treziti speriat, pe o straduta laturalnica, cu o masina aparuta ca din senin in fata voastra? Sau ca va suna un prieten, si va reproseaza indignat ca ati trecut pe langa el fara sa-l salutati? De cate ori vi s-a intamplat sa fiti abordat de un trecator, care va roaga sa-l ghidati spre o anumita destinatie, iar voi sa ii raspundeti, dupa vreo cinci minute de gandire, dupa ce va reveniti din uluiala, ca va pare rau, ca regretati amarnic, dar nu-l puteti ajuta cu informatia ceruta?

Mie mi se intampla aproape tot timpul. Merg pe strada atat de concentrata la problemele care ma framanta, atat de preocupata, ganditoare si visatoare, incat de cele mai multe ori sunt prinsa pe picior gresit de diferite evenimente mai mult sau mai putin placute. Uneori sunt atat de desprinsa de realitate incat imi este greu sa realizez pe ce planeta sunt. Ca de exemplu azi, la metrou, cand o tanara a venit zglobie catre mine si m-a intrebat, Continuă să citești Cu capul in nori

Share

Inceput de infarct

"portul dubrovnik"

Asa as putea caracteriza, metaforic, inceputul lui 2013. Un an care a debutat cum nu se putea mai dezastruos pe toate planurile vietii mele. Dar s-o luam metodic:

Profesional

Nimic nu anunta bomba ce urma sa cada. Si ne-a lovit crunt, din plin, iar efectul a fost devastator, joia trecuta. Initial am crezut ca e doar o gluma proasta, dar uluiala ne-a cuprins vineri cand socul si teroarea ni s-au cuibarit in inima. Se anunta un soi de examen, nu stiu cum altfel sa-l numesc, care trebuia pregatit ca la carte si trecut cu magna cum laude. Niste persoane cu functii inalte au dat un fel de lege la inceputul anului, pentru a-si justifica salariul, iar noi eram vizati. De vineri nu mai stiu ce e acela somn, nu mai cunosc semnificatia cuvantului odihna. Stresul este omniprezent si atotstapanitor. Ma simt hartuita si haituita de sefii cei mari, care par a avea o satisfactie deosebita cand isi chinuie subalternii. Am avut de intocmit mai multe proiecte, am muncit enorm, am cheltuit o gramada de bani si ieri am trecut cu emotii mari printr-o serie de examene. A fost o zi epuizanta, la sfarsitul careia m-am simtit mai suparata si mai nervoasa ca niciodata. Si mi-am adus aminte de o vorba mare rostita de un coleg de-al meu prin iarna lui 2012: “schimbarea guvernului, bucuria nebunilor”. Cred ca initial era vorba de Continuă să citești Inceput de infarct

Share

Cafea colorata si fresh de portocale

"la cafenea"
cafea in patru culori si fresh de portocale

Ziua plumburie a debutat furtunos cu o veste greu de digerat la serviciu. Era ultimul lucru la care ma asteptam, de ceva vreme totul imi merge pe dos, iar ghinioanele se tin scai de mine. Cu moralul la pamant, am pornit prin stropii mari de ploaie spre nicaieri. Mi se facuse frig, mainile neprotejate de manusi imi inghetasera, iar bocancii erau plini de apa. Am trecut pe langa un mall nou construit si de dupa geamurile ce anuntau triumfator existenta internetului gratuit prin wi-fi, o cafenea imbietoare ma invita calduros sa las timiditatea acasa si sa-i trec pragul.

Mi-am amintit instant de dorinta mea fierbinte pentru 2013 si am indraznit. Situata in drum spre serviciu, aproape de casa, cu design minimalist (asa cum imi place mie) si cu bauturi diverse la preturi modice, dotata cu internet wireless, era chiar cafeneaua visurilor mele. Cel putin la prima vedere. M-am instalat comod la o masa oarecare si in timp ce savuram cafeaua in patru culori comandata si muscam tacticos dintr-un sandwich cu sunca si cascaval, incepeam sa descopar ca Continuă să citești Cafea colorata si fresh de portocale

Share

Metamorfoze

rezol

De cateva saptamani ceva s-a schimbat in mine. Undeva la nivel psihic, profund, foarte greu de explicat in cuvinte. Primul semnal de alarma l-am tras in momentul cand am realizat ca sarbatorile de iarna nu ma mai emotioneaza ca altadata, ca nu mai simt magia Craciunului sau a trecerii dintre ani. Explozia de artificii a fost, de data asta, doar pe cer, nu si in sufletul meu. Totul a fost sec, lipsit de sentimente si semnificatii. E primul an cand nu reusesc sa vad stralucirea care insoteste zilele de sarbatoare, ele nu mi-au mai transmis bucuria, pacea si caldura de odinioara, ci mai degraba am privit totul ca pe un eveniment impus, pe care trebuie sa-l respectam cu sfintenie, care se repeta an de an si care, inevitabil, se transforma in ceva prozaic.

Altadata venirea zilei de nastere ma ingrijora teribil. Constientizam ca mai imbatranesc cu un an, ca imi trece viata, ma gandeam cu groaza ca imi pierd tineretea cea frumoasa si atat de pretioasa. De data asta insa am privit totul Continuă să citești Metamorfoze

Share

Sindromul post-vacanta

 

Later edit: in stanga sus am initiat un nou poll. Va invit la vot!

holiday-is-over

Am chefuit din plin de sarbatori, ne-am distrat la munte cu prietenii, ne-am relaxat si am dormit dupa pofta inimii, dar cum toate lucrurile frumoase trec repede, a sosit si momentul adevarului, intoarcerea la serviciu, la scoala sau la facultate. Dar oare ce simtim in clipa despartirii de zilele dulci de vacanta? Regrete, nostalgie, tristete sau, dimpotriva, entuziasmul unui nou inceput, bucuria revederii colegilor, sefilor, profesorilor? Mereu m-am intrebat, oare ce ganduri ii anima pe oameni in prima zi de dupa vacanta, cum petrec ei prima zi de…munca? Am imaginat trei scenarii, pentru fiecare destinatie in parte cate unul:

Scenariul 1. La scoala.

E dimineata, ajungi la scoala sau liceu, intri in clasa, apare si profesorul si pana sa te dezmeticesti, acesta anunta titlul noii lectii si incepe sa dicteze. “Azi vom discuta despre Unirea Principatelor Romane…” Soc total, uluiala generala, revolta spontana: “haideti dom’ profesor, e prima zi, nu putem si noi sa nu scriem?” se aud voci care incearca sa-l induplece pe nemilosul profesor sa renunte la predare. “Si ce ati dori sa facem”, intreaba profesorul nedumerit? “Sa stam!” raspunde clasa, cu insufletire, in cor. “Suntem si noi obositi dupa vacanta…” Replica profesorului nu se lasa asteptata Continuă să citești Sindromul post-vacanta

Share