Categorie: Days of my life

Într-un final realizezi că nu-ți poți controla gândurile. Că nu-ți poți înăbuși sentimentele și că nu îți poți domina impulsurile.

Ești sub vraja lui. Pare incredibil, dar ești prizoniera propriului tău vis.

Încerci să scapi, dar totul e în zadar. A pus stăpânire pe voința ta, e mai puternic decât tine. Face din tine ce vrea el.

Te-a ademenit într-o zi geroasă de ianuarie, te-a fermecat, ți-a promis paradisul și tu ai căzut ca o naivă în capcana lui. Nici nu bănuiai teribilele consecințe.

Desigur, la primăvară te vei elibera. Dar până atunci visul te ține bine încătușată în lanțurile delicate ale speranței, emoției, reveriei, imaginației.

Pe de altă parte îi datorezi multe. Datorită lui simți că trăiești, că viața e frumoasă. Datorită lui te entuziasmezi, Continuă să citești Prizoniera

tolba plină de peripeții.

Bine v-am regăsit! După aproape o lună de absență iată-mă din nou printre voi. Știți că mi-ați lipsit, sper că și eu vouă. Oh, și câte sunt de povestit…. Bombardată de mii de gânduri, asediată de o avalanșă de idei și un mix de sentimente, încerc să mă organizez, să scriu ceva cu sens. E imposibil, așa că renunț și aleg să dau frâu liber emoțiilor copleșitoare. Dar nu prea mult pentru că voi mă cunoașteți de pe acum, dacă mă pornesc nu mai mă opresc. Așa că voi fi scurtă cu această ocazie, voi schița în câteva rânduri ce s-a întâmplat în viața mea de când nu ne-am mai citit.

Totul a fost independent de voința mea. Nu eu am decis să nu mai scriu pe blog ci Universul. Cum a acționat el? Brutal, intempestiv și pe mai multe căi! De bine ce-mi reparasem dispay-ul vechiului laptop (350 de lei), după vreo două săptămâni de liniște și pace, acesta a cedat definitiv. Și m-a cuprins o Continuă să citești Am revenit cu forțe proaspete, un laptop nou și…

Situațiile disperate impun decizii radicale. Sau cel puțin te conduc spre ele, căci niciodată nu vei avea garanția că ceea ce urmează să hotărăști e lucrul corect, cel care te avantajează.

Dar eu am zis să risc căci nu mai puteam îndura postura ingrată în care mă aflam. Mă săturasem să fiu complimentată pentru degradeul frumos din părul meu. Eu, care visasem mereu să am o singură culoare de păr, uniform repartizată, bogată, intensă, nu șuvițe, nu ombre, nu bi sau tricolor sau altă găselniță la modă.

Se știe că majoritatea femeilor își doresc exact opusul a ceea ce au sau ce sunt. Dacă sunt brunete, vor să fie blonde, dacă au părul drept îl vor ondulat etc. Așa și eu, pe la 17-18 ani am început să-mi detest culoarea naturală, negru adică, care mi se părea prea banală, iar la 19 ani am devenit blondă. Continuă să citești Cum am devenit maștera cea rea din poveste

Cu mâinile tremurând de nerăbdare îi predau laptopul domnului de la service. Omul îl deschide tacticos, îl privește lung și exclamă radios:

– Ah, o nimica toată! Laptopul dvs e perfect, s-a stricat doar lumina de la ecran. Veniți mâine să-l luați, vă costă undeva la 150-180 de lei.

Hm, 180 de lei pentru o lumină…da, chiar o nimica toată! :dizzy: :ermm: Asta e, bine că nu s-a dovedit a fi ceva mai grav, am gândit eu ușor confuză, decisă să revin a doua zi după device-ul meu preferat.

– Lăsați-ne numărul de telefon că va sunăm noi de îndată ce e gata, îmi mai spune depanatorul grijuliu.

Am plecat fericită, parcă mi se luase o piatră de pe inimă. Cu o zi înainte cineva îmi sugerase că ar putea fi de vină placa video…

În absența lui zilele treceau dureros de greu. Cu toate că aveam și PC renunțasem să Continuă să citești Cât ne costă reparația unui laptop

De la o vreme, văd doar negru în faţa ochilor. La propriu și la figurat.

De exemplu când îmi aprind laptopul, căci mai nou, în loc de obișnuita imagine, apare ecranul complet negru, când mă gândesc că trebuie să îmi cumpăr altul nou în caz că Acerul meu și-a dat obștescul sfârșit, și nu ar fi ceva ieșit din comun după patru ani de utilizare intensă. Îmi lipsesc enorm serile tihnite petrecute cu el în pat. Dar mai există o mică speranță, așa că mâine îl duc la service. Wish me luck!

Văd negru când îmi privesc programul de la serviciu. În fiecare dimineață întru la Continuă să citești În service

Am muncit mult pentru jobul asta. Aveam nevoie de el, mi-l doream enorm, speram să-l obțin, dar părea că, în cele din urmă, voi îngroșa rândul șomerilor din România.

Numai eu știu ce-a fost în inima mea când am plecat la mare. Era ultimul loc de pe pământ unde aș fi vrut să mă aflu. Strivită de durere și dezamăgire voiam să mă închid în casă și să uit de tot. Cine are chef de vacanță când știe că în câteva zile devine șomer? Cum să te bucuri de viață când știi cât te-ai străduit, câte sacrificii ai făcut și vezi că toate eforturile tale au fost zadarnice?

Cu greu am reușit să pun grijile deoparte și să mă relaxez la plajă și mai ales în apă. Nu neg că am fost fericită că m-am putut bronza și eu puțin după atâția ani…

M-am întors acasă și am decis Continuă să citești O vară de infarct cu final fericit